vineri, 9 decembrie 2011

Ziua perfecta - la concert

Uite ca cineva tot a avut curajul si vointa sa-si descrie ziua perfecta si sa mi-o trimita! Chiar daca am primit-o cu intarziere si am mai adaugat si eu cateva zile de lene in care n-am apucat s-o public, iat-o acum in toata splendoarea ei: ziua perfecta a unei fete care se declara a nu fi printesa :)

"Oh Doamne,cat o fi ceasul?Inca ma doare capul de la concertul de aseara.. e abia 9,mai pot dormi putin."Ma strecor si mai bine in patul meu cald acoperit de un cearceaf verde cu buline portocali,imi inchid ochii si incep sa revad momentele care mi-au marcat ziua de dinainte,facand-o cea mai frumoasa zi din toate celelate care au fost,sunt si probabil vor mai fi.

Ziua incepuse destul de bine,alarma m-a trezit la ora 8 cantand melodia mea preferata care imi ocupase fiecare coltisor din minte,oricat de mic si intunecat ar fi fost.Camera era imbaiata intr-un dans jucausi al luminii cu aerul proaspat de toamna ce mangaia perdelele facandu-le sa valseseze gratios.M-am ridicat intinzandu-mi mainele spre tavan,incercand sa imi trezesc corpul.Azi era ziua cea mare,ziua in care aveam sa cant pentru prima oara in fata unui public,ziua in care tot ce mi-am dorit vreodata avea sa se implineasca.Am sarit din pat vesela si binedispusa,cu un zambet firav care avea sa ramana tatuat pentru totdeauna in adancul sufletului meu.Mi-am indreptat pasii spre telefon sa il sun pe Alex.Oare se trezise?

-Heei,ce mai face tobosarul meu preferat?il intreb cu un ton cat mai bland crezand ca inca doarme pe el.
-Hei!Perfect,absolut perfect.Am avut cel mai tare vis:tu,eu,doua chitari,o voce criminala si un public tipand din adancul plamanilor "Grim Blast!Grim Blast!Grim Blast!".. nu-i asa ca e tare?

Am ras la auzul vocii treze si la gandul ca se trezise pentru prima oara in viata lui la ora asta.

-Hmm.. imi suna cunoscut.
-Ar trebui,rase el.Deci,esti pregatita sa intri in istorie?
-Doar daca vi si tu cu mine,sa te oftici de pe banca.
-S-a facut!
-Vii tu la mine sau cobor eu la tine?
-Urc in doua secunde,asteptam sa te trezesti.
-In regula.

Am inchis telefonul izbugnind in hohote,nu imi venea sa cred,chiar se trezise inaintea mea,probabil ca si el avea aceleasi emotii ca si mine.Am pornit leptopul dand drumul unei melodii de la Ranconteurs,Hands,am dat volumul la maxim si m-am indreptat in bucatarie,nici nu am pus piciorul bine pe lemnul pardoselei ca soneria sunase.Nu astepta sa ii deschid usa,intra spunand:

-Nu din nou,m-ai inebunit cu melodia asta..
-Buna dimineata si tie,am zambit.
-Iti arat eu ce e aia muzica adevarata si puse o piesa pe care o inregistrasem pe demo-ul nostru,"She's lost inside".. casa rasuna in acordurile de chitara imprumutate de la Robert Johnson,mai ritmate alaturi de tobe si o linie de bass fantastica..
-O da,sunt de acord cu tine.

Am mancat ceva rapid.Mi-am luat basul si am plecat spre sala de repetitii."Sala de repetitii"cum ne placea noua sa o numim,era garajul solistului nostru,Matei.O camera de marime medie,decorata cu covoare,postere,amplificatoare,un frigider si zeci de alte nimicuri.Acolo Matei ne astepta impreuna cu Andrei.. restul zilei am repetat pentru a obtine sunetul perfect.Muzica venind din toate colturile incaperii,rasete,glume toate amestecate cu emotiile care pusesera stapanire pe noi toti creau o admosfera euforica.

Am ajuns in club pe la 18,concertul incepea la ora 20.Doua ore intregi am facut proba de sunet.La 18 si ceva lumea incepea sa se stranga in micutul club.Noi deschideam pentru o alta trupa locala,foarte celebra in scena underground.

Am urcat pe scena.Incaperea de 40 de persoane era cufundata in intuneric,niste zgomote timide se auzeau din spate.Lumini verzi si albastre au izbucnit din spatele nostru,alaturi de noi erau niste amplificatoare uriase care erau date la volum maxim.Matei s-a apropriat de microfon si a zis ceva ce nu am prea inteles,eram prea ocupata incercand sa fac toate emotiile sa nu explodeze in valuri de lacrimi.Chiar nu imi venea sa cred,parca visam.. tot ce am auzit a fost numele piesei "Zero Ruffles".Alex incepuse deja sa bata ritmul,tacerea camerei se rupse in doua,imediat am inceput si eu,acordurile se auzeau atat de clar si tare incat simteam cu adevarat fiecare nota cum intra in corpul meu si punea stapanire pe mine,cand Andrei si Matei intrara amandoi totul devenise cu adevarat ideal,sunetele care cuprinsesera in totalitate incaperea incalzind-o erau absolut divine.Publicul ramasese uimit,incepusera cu totii sa sara si sa dea din maini,asta insemna un singur lucru.. intelesesera,cu totii ,simtisera tot ce incercasem sa le spunem.

Scena era tot ce visasem vreodata.. sa pot sa le transmit oamenilor tot ce simt,sa ii fac sa traiasca fiecare sunet.. sa respir aerul imbibat in emotiile lor sincere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu