Alege ce vrei sa fii!

Astazi, cado' de Mos Nicolae, o sa-mi fac o lista (sper eu luuunga si stufoasa) cu modurile in care am evoluat, m-am schimbat si m-am "upgradat" in ultima vreme :)

Acum cativa ani eram ferm convinsa ca oamenii sunt asa cum sunt si ca oamenii nu se schimba, mai ales dupa o anumita varsta. Vorba ceea: lupu-si schimba parul, dar naravul ba! Iata ca m-am razgandit! Si ce m-a ajutat a ma razgandi a fost propria mea evolutie. M-am schimbat in atatea moduri in care n-as fi crezut vreodata ca e posibil sa ma schimb. Acum stiu ca esti ceea ce vrei sa fii, esti lucrurile pe care te focusezi, esti ceea ce crezi a fi adevarat despre tine. Ai potentialul sa fii orice! Tu alegi, in fiecare moment, constient sau inconstient, ce vrei sa fii!

O alta treaba smechera pe care-am descoperit-o in acest proces este puterea intentiei! Atunci cand mi-am dorit spre exemplu sa fiu mai deschisa, sa comunic mai usor, sa ma simt mai bine intre oameni noi, intentia asta s-a format in mine ca un vis, o idee care-mi facea inima sa salte de bucurie. Am gandit acest gand si apoi i-am dat drumul sa zboare in univers. Nu m-am mai gandit la ea si n-am facut nimic constient ca sa implinesc aceasta dorinta. Pur si simplu m-am trezit intr-o buna zi ca ma simt excelent intre oameni noi, ca pot sa comunic cu oricine, ca sunt foarte deschisa si vorbareata. Si tot in felul asta, mi s-au cam implinit toate dorintele cu privire la cum as vrea sa ma schimb. Numai ce mi-am pus o intentie in cap si lucrurile s-au pornit la vale, facand si desfacand ca sa-mi implineasca dorinta. Cateodata n-a fost un proces prea placut. Lucruri neplacute mi s-au intamplat si in timp ce ele mi se intamplau eu eram tare nemultumita. Abia dupa ce treburile incepeau sa se limpezeasca sau sa se linisteasca puteam sa-mi dau seama ce anume se intampla. Se intampla exact ceea ce-mi dorisem, printr-o procedura nu tocmai placuta, dar invatam sa fiu ceea ce mi-am dorit sa fiu, probabil in cel mai bland mod posibil.

Asadar, toate dorintele mele de schimbare s-au implinit cu puterea intentiei si nimic mai mult. N-am luat lectii, n-am facut exercitii, n-am citit carti despre schimbare. Mi-am dorit si am lasat lucrurile sa se intample. Si s-au intamplat!

E interesant, ca acum trebuie sa fac un efort sa-mi amintesc cum eram. Se pare ca m-am obisnuit asa de repede cu binele ca atunci cand imi amintesc cum eram, parca nici nu-mi vine sa cred ca e vorba de mine.

Asadar, sa purcedem la intocmit lista!

~ In vremuri imemorabile, adica acum 2-3-5-7-10 ani, eu n-as fi putut scrie acest blog. eram mult mai timida, foarte grijulie cu ceea ce spun, astfel incat vorbeam foarte putin si daca as fi scris un blog ar fi fost mult mai putin sincer ca acum. Nu in sensul ca ar fi fost plin de minciuni :)) doar ca ar fi fost totul cosmetizat, as fi avut grija ce si cum zic si chiar daca mi-ar fi venit sa ma exprim intr-un fel sau sa impartasesc o anume experienta, m-as fi cenzurat la maxim. nu eram deloc orientata inspre interior. imi pasa mai mult de ce cred ceilalti despre ce spun, decat despre ce am eu de spus. eram genul care isi face mereu griji: "uuuf, oare am zis ce trebuia? vaai, ce prostie am zis! mai bine taceam! tot mereu o dau in bara! spun numai prostii! oare ce cred ceilalti despre ce am scris?"

Acum, focusul este indreptat numai asupra mea :) gandurile mele despre exprimare se invart acum in cu totul alta arie:
- exprim ceea ce simt eu si vreau eu sa exprim!
- fac ce-mi place mie sa fac sau sa spun!
- o fac pentru mine si nu pentru altii!
- orice as spune e exact ceea ce trebuia sa spun!
- ceilalti vor reflecta credintele mele asa ca daca mie imi place ce fac sau spun si ceilalti vor reactiona pozitiv!
- a fi sincer este mult mai valoros decat a da bine!
- nu a spune ce trebuie ci mai degraba a fi sincer este cheia comunicarii!
Si iac-asa sunt eu muuult mai sincera, mai deschisa, mai libera!

~ Un alt fel in care m-am schimbat este increderea in mine. Din nou, eram mult mai orientata in exterior pentru confirmarea valorii mele. Ma verificam mereu uitandu-ma la ceilalti sa vad ce cred despre mine sau cum ma privesc. Ma afecta foarte mult orice critica, ma deranja daca oamenii nu ma placeau si incercam pe cat posibil sa fiu "cuceritoare" intr-un mod pe care-l simteam fortat sau nenatural. Apoi ma simteam prost gandindu-ma ca oamenii ma plac dar nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. Ma simteam ca o impostoare si in final, practic, nu castigam nimic decat si mai multa neincredere si dorinta sa fiu apreciata. Era un sac fara fund.
Acum stiu ca numai de mine depinde cat de valoroasa sunt si anume: sunt atat de valoroasa pe cat ma cred a fi. Si chiar daca nu ma simt mereu valoroasa, sunt mereu in cautarea valorii, dar de data asta sunt indreptata inspre interior. Atunci cand nu ma simt valoroasa, imi doresc si caut si descopar moduri in care sunt valoroasa. Si stim cu totii ca cine cauta, gaseste! :)
Acum stiu ca singura apreciere adevarata este a ta pentru tine insuti! Apoi cei din jurul tau, vor reflecta si ei asta. Si e extraordinar sa simti ca esti apreciat pentru ceea ce esti cu adevarat, fara sa faci nici un efort. Nu pentru o imagine pe care te chinui mereu s-o construiesti si s-o imbunatatesti :)

~ De ceva vreme imi ascult corpul, lucru pe care inainte nu-l faceam. Nici nu auzisem de asa ceva. Acum incerc sa ascult pe cat posibil mesajele corpului meu si sa vad ce-mi transmite. Chiar daca nu-i fac mereu pe plac cel putin stiu ce vrea de la mine :) Incerc pe cat posibil sa dorm atunci cand mi-e somn, sa mananc cand mi-e foame, sa fac miscare cand sunt anchilozata, sa ma odihnesc cand sunt obosita, sa ies la aer curat cand sunt ametita si confuza... etc
Acum abordez orice problema fizica (durere, disconfort.. etc) intr-o maniera holistica. Nu suntem doar un corp fizic, suntem un ansamblu: corp, minte si spirit. M-am convins in urma experientelor din ultimii ani, si cu ajutorul cartilor lui Louise Hay si Lise Bourbeau, ca orice boala isi are radacina in felul in care gandim si reactionam la viata. Nu ceea ce ni se intampla ne afecteaza ci felul in care reactionam la ceea ce ni se intampla.
Acum, daca am o durere, incerc sa-mi dau seama ce ganduri am avut si ce credinte pot sta ascunse in subconstient, credinte care nedepistate si neindepartate, se manifesta intr-un tarziu in corpul fizic. Corpul, iti trimite mai intai semnale de alarma: "uite, ai niste convingeri care nu sunt adevarate, care nu-ti servesc si care ignorate creaza boala in corpul tau!" Aceste semnale sunt mai intai mici disconforturi, senzatii in diverse parti ale corpului, apoi dureri si apoi se concretizeaza intr-o boala. Toate aceste semnale mai mici, inclusiv o boala mai grava, sunt toate simptome ale unei gandiri defectuoase. Daca ne ocupam numai de simptome si nu tratam cauza bolii, boala va fi recreata in organism.

Daca vreti sa va vindecati cu adevarat, va recomand sa cititi cartea lui Louise Hay "Poti sa-ti vindeci viata". In aceasta carte, Louise are un tabel in care, pentru fiecare boala sau problema fizica, indica modul de gandire defectuos care sta la baza problemei.
Spre exemplu, o durere de cap inseamna ca ai fost mult prea exigent cu tine insuti. Te-ai criticat sau ai fost nemultumit de tine, lucru pe care fiecare celula din corpul tau il percepe ca pe o lovitura:"help! I'm being attacked by my owner!"
Bruce Lipton, vorbeste in cuvantarile sale despre doua stari in care celulele din corpul nostru se pot afla in fiecare moment: prima este de crestere si de regenerare si a doua este de stagnare, moarte, boala. El a observat ca starea in care se gasesc chiar acum celulele din corpul nostru depinde de ceea ce gandim in acest moment. Gandurile negative, frica, stresul, toate astea pun celulele intr-o stare de panica si ele nu se mai regenereaza, imbatranesc, se imbolnavesc si mor.
Asa ca haideti sa nu ne mai criticam, sa nu ne mai stresam, sa nu ne mai omoram cu zile! Suntem minunati! Suntem frumosi! Meritam tot ce-i mai bun! Haideti sa ne bucuram impreuna de viata!

~ Acum imi urmez inima! Acum cativa ani eram convinsa ca in viata trebuie sa faci compromisuri ca sa reusesti. Ma gandeam ca lumea in care traiesc nu-mi permite sa fac tot ce-mi doresc si ca sunt lucruri care nu-ti plac dar pe care TREBUIE sa le faci si cu asta basta!
Acum sunt dispusa sa "risc totul" ca sa-mi urmez glasul inimii. Mi-am dat demisia si am hotarat sa nu ma mai angajez niciodata. Am renuntat la multe activitati care nu-mi faceau placere dar care imi aduceau bani. Am renuntat la lucruri care-mi aduceau siguranta si confort dar care simteam ca nu ma mai reprezinta. Am hotarat ca vreau sa ma mut la tara, sa renunt la bucuresti, oras, prieteni, oportunitati si sa-mi restructurez complet viata. Si toate astea m-au adus mai aproape de simplitate, de natura, de pace si liniste sufleteasca. Vreau sa-mi traiesc viata asa cum simt si nu accept nimic mai putin de atat!

~ Acum am o noua atitudine fata de bani. Am trecut de la a fi vesnic stresata cu banii chiar si atunci cand aveam suficienti, la a fi OK chiar si atunci cand n-am un ban in buzunar. Am crezut initial ca voi putea declara ca mi-am rezolvat problemele cu banii numai atunci cand voi avea o caruta cu bani. Acum stiu ca problemele cu banii erau numai in capul meu si ca ele inceteaza atunci cand eu incetez sa-mi mai fac griji :) Simplu, nu?
Traim cu totii in viitor gandindu-ne: "Las ca trece si momentul asta si mai incolo o sa fie mai bine, o sa am multi bani, o sa am o casa a mea, o sa am tot ce-mi doresc si atunci o sa pot in sfarsit sa ma linistesc si sa fiu fericit!". Numai ca momentul ala nu vine niciodata. Cine iti garanteaza ca atunci cand ai multi bani esti linistit si stii sigur ca ii vei avea intotdeauna? Oamenii cu bani sunt la fel de stresati sau chiar si mai stresati decat cei saraci!
N-ar fi mai simplu daca ai putea sa te simti in siguranta cu sau fara bani? N-ar fi mai sigura fericirea si implinirea ta daca n-ar depinde de bani, daca te-ai putea simti bine si cu bani dar si fara bani? Eu stiu sigur ca e asa! Acum nu-mi mai pasa daca am sau n-am bani! Si atunci cand am, nu-mi mai fac griji ca o sa raman fara. Daca se va intampla asta, voi vedea atunci ce-i de facut!

~ Am trecut prin cativa ani in care m-am luptat cu mancarea. In vreo 5 ani de zile am trecut prin rafinari succesive ale dietei, de la omnivor la vegetarian, la vegan, la crudivor, la crudivor obsesiv si asta nu pentru ca aveam probleme cu greutatea sau sanatatea ci pentru ca eram in cautarea perfectiunii. Acum in sfarsit m-am linistit si am facut pace cu mancarea. Pot sa mananc orice poftesc fara frica, fara stres, fara sa-mi stea in gat. Din nou, si in cazul problemei cu mancarea, la fel ca si cu banii, deznodamanatul n-a venit cum m-as fi asteptat. Cu banii ma asteptam sa-mi rezolv problema cand ii voi avea si cu mancarea cand ma voi disciplina si voi manca sanatos. In ambele cazuri rezolvarea a venit la nivelul la care exista si problema: in felul in care gandeam. Acum in mintea si in gandurile mele este pace si asta se reflecta si in exterior! :)

~ De multe ori imi era frica de lucrurile negative ce mi s-ar putea intampla. Acum intampin viata cu bratele deschise si binecuvantez fiecare experienta "negativa" din trecutul meu pentru ca stiu ca toate m-au invatat lectii nepretuite! Orice vine in viata mea e spre binele meu! Orice s-ar intampla sunt mereu in siguranta! Totul este bine! Ca sa nu mai vorbim ca a te impotrivi vietii si realitatii nu este numai inutil dar si dureros! :)

~ Acum sunt mult mai constienta de limitele pe care le am si incerc sa nu ma mai sacrific in favoarea celorlalti. Cred ca multi dintre noi, din dorinta de a fi iubiti si acceptati, ne sacrificam propriile dorinte in favoarea celor dragi. Dam mai mult decat ne face bine, lasam de la noi, ca sa nu fim criticati sau ca sa fim apreciati. Eu am hotarat de curand ca nu e sanatos si ca fiecare trebuie sa-si vada propriile limite si sa nu le depaseasca. Un om care da pana nu mai are ce da, este un om sarac, care de-acum nu mai poate ajuta pe nimeni.
De multe ori cei care cer foarte mult de la noi, joaca un rol important in viata noastra. Sunt aici ca sa "push our buttons", sa ne testeze limitele si sa ne trezeasca. Noua ne e frica sa nu-i suparam si sa nu pierdem dragostea lor asa ca facem orice ca sa le fim pe plac. Si apoi vedem ca ei ne cer si ne tot cer si nimic nu le mai e suficient. Asta pentru ca noi sa ne trezim la realitate si sa vedem ca asta nu inseamna iubire. A calca peste propria fiinta din daruire pentru cei din jur nu este iubire. Daca nu te iubesti si ingrijesti pe tine incalci regula de baza a iubirii! Poate nu e ceea ce am fost invatati si pare a contraveni moralei crestine, dar in experienta mea a fost o descoperire foarte importanta pe care nu vreau si nu pot s-o ignor!
"Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti!" Toata lumea trambiteaza cu aplomb prima parte. Dar daca discuti cu cineva despre iubirea de sine, vei vedea ca este, in cel mai bun caz, luata in ras, daca nu chiar hulita si denigrata, fiind considerata egoism. Credem ca iubirea de sine e subinteleasa dar din punctul meu de vedere e exact ceea ce ne lipseste. Nu putem darui nimanui iubire daca nu ne daruim mai intai noua insine.
Eu am hotarat ca eu sunt importanta, eu contez si vreau sa am grija de mine. Vreau sa ma vindec de trecut, sa renunt la credintele care ma limiteaza si ma ranesc, vreau sa imi respect toate dorintele si nevoile, sa imi fiu alaturi no matter what!

~ O alta schimbare importanta este ca acum imi traiesc viata dintr-o cu totul alta perspectiva:
- Inainte vedeam viata ca pe ceva care mi se intampla. Acum vad cum viata se creeaza in fiecare moment din gandurile, cuvintele si faptele mele.
- Inainte credeam ca Dumnezeu e in afara mea. Acum il simt pe Dumnezeu inauntrul meu.
- Inainte ma ghidam mai mult dupa logica si ratiune. Acum am incredere in ceea ce simt si in intuitie.
- Inainte ma identificam cu gandurile mele si credeam tot felul de prostii. Acum vad gandurile asa cum sunt: doar niste ganduri si aleg sa cred ce vreau sa fie adevarat pentru mine.
- Inainte credeam ca ceea ce e in exterior cauzeaza felul in care ma simt. Acum stiu ca felul in care ma simt e numai responsabilitatea mea si exteriorul este definit de ceea ce gandesc.
- Inainte credeam ca trebuie sa-mi traiesc viata pana la 30 de ani si eram vesnic contra cronometru, gandindu-ma ca viata devine tot mai plictisitoare cu fiecare zi ce trece. Astazi astept ce-i mai bun de la viata in fiecare moment si viata mea devine tot mai buna si mai frumoasa pe masura ce anii trec.

~ Si cel mai important lucru dintre toate este faptul ca ma simt mult mai libera si independenta. Cum ai putea sa nu te simti liber stiind ca totul pleaca din interior, ca ai mereu cheia universului in interiorul tau, ca pericolele si fricile sunt doar niste iluzii, ca lumea se schimba odata cu tine? Ca ai de ales in fiecare moment dintr-un infinit de posibilitati minunate, ca orice ai face esti in siguranta, ca totul e asa cum trebuie sa fie, ca totul este bine!