Gandurile nu gandesc :)

Stiu ca am mai scris despre Byron Katie dar vreau astazi sa va povestesc mai multe despre experientele mele recente si sa pun intr-o noua lumina The Work, lucrarea - cum numeste Katie tehnica de interogare a gandurilor pe care a dezvoltat-o.

O sa incep cu o poveste introductiva despre cum se leaga toate, toate si mereu, mereu in viata omului :) In cazul de fata IO :)

In ultima vreme am avut de-a face mult cu zona mentala, cu gandurile, cu mintea. Am avut momente si chiar zile intregi in care am fost terorizata. Tot ce puteam sa spun si sa gandesc era: ma simt groaznic! Treptat, dupa ce m-am obisnuit cu senzatia si am inceput sa ma chiorasc cat de cat prin ceata care mi se lasase pe creier, mai intai am banuit si apoi m-am convins ca ceea ca ma teroriza era exact acest gand: ma simt groaznic!

Pur si simplu stateam in aceasta teroare, ma sufocam in ideea asta ca ma simt groaznic si ma simteam helpless si deodata m-am intrebat: teo, dar unde te simti tu groaznic? Si asa am pornit in cautarea senzatie "groaznice" care ma teroriza. Dar cand colo ce sa vezi, ia-o de unde nu-i! Nu aveam nicio senzatie "groaznica" in corp, nicaieri. Am scanat si am scanat si n-am dat de nicio senzatie, nicio durere, niciun disconfort. Asa ca am dat din umeri nedumerita... Apoi, incet, incetisor repetand aceeasi procedura de fiecare data cand credeam ca ma simt groaznic/ciudat/naspa.. etc am ajuns la concluzia eliberatoare ca ceea ce ma speria era un simplu gand: "ma simt naspa". Banuiesc ca suna ciudat pentru cineva care n-a trecut prin asa ceva. Si pentru mine suna inca un pic out of my reach acum cateva luni. Dar acum inteleg ce inseamna de fapt expresia "sa te identifici cu mintea". Eu ma identificam atat de tare cu gandul "ma simt groaznic" incat il credeam, eram acolo, ma simteam groaznic... si toate astea doar pentru ca aveam incredere totala in acest gand. Dar pe moment, nimeni n-ar fi putut sa ma convinga ca e doar un gand...

De aceea doamna Katie Byron, dupa ce a fost terorizata timp de 10 ani de propriile ganduri, suferind de depresie si nemaiesind din casa 2 ani de zile din cauza asta, ne povatuieste sa ne interogam intotdeauna gandurile. Daca intampinam cu blandete si intelegere fiecare gand o sa avem o viata mult mai usoara. Gandurile nu trebuiesc si nici nu pot fi oprite, combatute, innabusite, evitate. Dar pe de alta parte nici nu trebuiesc crezute pe cuvant, umflate cu pompa, dupa expresia a face din tantar armasar sau transformate in scenarii de roman. Si in timp ce tu esti ocupat in mintea ta cu trecutul, cu viitorul, purtand conversatii imaginare cu mama, cu sotul sau cu seful, momentul prezent trece pe langa tine.

N-as fi crezut vreodata ca pot fi terorizata de propria minte. Da' uite c'am trait s-o vaz si p'asta! Doamne cata teroare... acu'mi vine sa raz :)) dar pe moment a fost tare nasol! si parea ca nu pot controla nimic. Parea ca sunt prada acestei energii dubioase care ma teroriza.. pentru ca nu gaseam nicaieri sursa durerii.. dar apoi mergand pe fir, am vazut ca nu gasesc nici locatia durerii.. la inceput parea si mai dubios. deci nu exista sursa, nu exista destinatie si totusi eu ma simt oribil, groaznic, ciudat, rau! what za fuck is going on?? era clar ca e ceva dubios la mijloc! :)
Pana cand, ca in desenele animate cand apare umbra uriasa a unui monstru, care intr-un final se dovedeste a fi un soricel speriat, care nu-sh ce facea el de parea mare si fioros in umbra, asa si eu am gasit...un gand.. mic si speriat, care trambitza de mama focului: ALARMA!! MA SIMT CIUDAT! Se intampla ceva dubios! Aoleu! Ma simt groaznic! Nu ma pot opri! Singurul lucru pe care nu-l spunea saracu' era: si trebuie sa mentionez ca sunt doar un gand. habar n-am ce zic. nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. sunt doar un gand mic si speriat.

Din fericire si de fapt inevitabil, am ajuns de una singura la marea iluminare si anume: e doar un gand si un gand poate fi schimbat. un gand e doar un gand. un gand nu poate sa-mi faca rau decat daca-l cred.

Si uite-asa, incet dar sigur, m-am tarat din "groznicia" in care singura ma bagasem si acum mintea mea este puricata si interogata de-a fir a par, mai ceva ca la securitatea ceausista :)) Mi-am luat un caietoi (din-ala de romana, liniat, cum imi place mie) si de cate ori ma simt (sau ma cred) confuza, scriu acolo vrute si nevrute. Tot, tot, tot ce-mi trece prin minte. Cu atentie, cu rabdare, cu blandete. Este o metoda excelenta de a-ti observa gandurile care altfel au tendinta sa se eschiveze mereu, sa fuga, sa joace "mindgames" cu tine :) Si tu, in tot acest timp, te afunzi in starea de confuzie. Punand pe hartie toate gandurile tale, le vezi cumva expuse in afara, nu te mai identifici cu ele, le vezi mai clar, for what they really are. Si apoi poti sa le investighezi.

Atunci cand am dat peste Byron Katie m-au uimit complet cateva chestii din filmulete ei. In primul rand faptul ca noi oamenii avem tendinta sa luam foaaarte multe lucruri de bune. Credem niste lucruri, care n-au nici cea mai mica baza reala si apoi suferim ca ele nu se regasesc in realitate. De exemplu eu eram sigura ca : "maica-mea ar trebui sa ma inteleaga si sa fie mai putin critica cu mine!" Chiaaar? Are you sure? Si dupa cum zice Katie: "Draga mea, pe ce planeta ai auzit tu ca mamele ar TREBUI sa-si inteleaga fiicele? Mamele fac ce fac, ele nu ar trebui nimic!"

Si tot Katie spune: "a incerca sa te lupti cu realitatea este la fel de inutil cu a incerca sa faci o matza sa latre. intr-un final, tu vei fi disperat si matza va spune: miau!"

La inceput, am aplicat the work a lui Katie Byron, as a fun thing to do. Am inteles foarte multe chestii care mi-au fost foarte de folos in ultimul an jumate, dar abia acum am inteles adevarata valoare a interogarii gandurilor. It's priceless!
Si multumesc tuturor cacaturilor care s-au abatut asupra mea lately pentru ca m-au invatat lectii care m-au schimbat pentru totdeauna! So, whatch out for the new and improved ME! :))

Asa ca, dupa aceste "minunate" experiente, pot spune cu siguranta, ca toate fricile noastre sunt niste iluzii, niste ganduri (initial timide) pe care le-am crezut si le-am crescut, pana au ajuns sa ne bantuie. La fel si 90% din starile noastre nasoale, ciudate, proaste. Cand suntem una cu gandurile noastre, suntem prinsi in minte, intr-o iluzie.

Asta se intampla de cele mai multe ori pentru ca noi nu suntem aici sa ne traim viata. Gandurile sunt la pupitrul de control al vietii noastre si sunt ca niste copii la o petrecere. Noi ne uitam pe geam inauntru si ne simtim neputinciosi. Gandurile vorbesc vrute si nevrute, exploreaza orice posibilitate, sar de la una la alta, sparg baloane, striga, fac galagie, fac scenarii, proiecteaza, se sperie de ele insele, gandurile sunt niste copii care au nevoie de indrumarea unui adult. Si acel adult trebuie sa fii tu. Ia-ti in primire gandurile si fa-ti ordine in minte. Nimeni n-o va face in locul tau. E adevarat ca nu putem controla gandurile care ne vin in minte dar este numai in puterea noastra sa le credem si sa mergem pe firul lor. Asa ca ia-ti gandurile de manuta, ca pe niste copii de gradinita si da-le atentie, intreaba-le, consoleaza-le, ia-le de mana si arata-le ca nu e nici un monstru sub pat. Si ele se vor linisti! Vei avea astfel o minte impacata cu care iti vei crea apoi o viata impacata!

Asa ca, data viitoare cand te confrunti cu ganduri care nu-ti dau pace si te streseaza, nici nu fugi de ele dar nici nu incerca sa le dai de cap, doar interogheaza-le! Cum faci asta? Te invata Byron Katie! Daca ai nevoie de ajutor, scrie-mi cu incredere la magicreminders@gmail.com!
Si data viitoare cand te confrunti cu o stare ciudata, inconfortabila, muta-ti atentia asupra corpului. Respira! Scaneaza-ti corpul si vezi cum te simti. Stai 5-10 minute in tacere, intins pe pat si respira abdominal. Daca n-ai mai facut asta pana acum, ajuta sa-ti pui mana pe abdomen. Dupa cele 1O minute scaneaza-ti din nou corpul.
Daca nu gasesti nici o senzatie corporala care sa sustina gandul ca te simti nasol, deja ai scos la lumina iluzia. De aici, nu mai e decat un pas si iluzia se destrama singura. Daca deja exista o senzatie fizica (in piept, in plexul solar, in stomac.. etc), nu te speria, inseamna ca deja crezi acest gand de ceva vreme. Nu-i nimic! Se rezolva cu un tapping, cu inca 10 minute de respiratie sau cu alte tehnici despre care va voi povesti in posturile urmatoare referitoare la chakre.

In perioada asta am redescoperit multe tehnici vechi, pe care le-am scos de la naftalina si aplicandu-le la situatia in care eram, le-am vazut in alta lumina si le-am inteles adevarata valoare. Zici c-as fi fost in povestile cu fat frumos, cand salveaza el un corb schiop si corbul ii da o pana si ii spune: tine pana asta si cand ii avea nevoie de mine, sufla peste ea si indata voi fi langa tine. Asa si eu, am invatat o tona de tehnici si metode care desi erau foarte interesante, parca nu le-am exploatat suficient sau n-au avut rezultate prea spectaculoase si cateodata cand le scot din tolba si le reincerc, dintr-o data parca mi se deschid misterele universului, zici ca am gasit in sfarsit cheia de aur care se potriveste in broasca cufarului fermecat.

Asa ca, si voi, nu va suparati daca cititi sau vedeti un filmulet despre o tehnica sau o metoda care vi se pare foarte interesanta dar cumva nu pare sa va ajute prea mult pe moment. Nu va ganditi (ca mine) ca poate n-ati inteles-o bine sau ca nu va pricepeti sau ca there's something wrong with you. De fapt, inca nu este momentul s-o folositi. Bagati la cap si poate ca intr-o buna zi, dupa ce trece perioada de incubatie, just at the righ moment, se aprinde un beculet magic si va amintiti de ea. Si atunci veti spune cu uimire: aaaa, deci asta vroia sa zica ala! And it really helps! Si va fi un moment minunat!

Revenind la metoda lui Byron Katie, pe langa ca va recomand sa cititi cartea ei: "Iubeste ceea ce este", va recomand sa va uitati la filmuletele de pe youtube. Sunt multe si foarte faine. Ideea de baza este interogarea gandurilor (mai ales cele obsesive) pe care le avem, intrebadu-ne: este adevarat? pot stii 100% sigur ca este adevarat? Cum ma simt cand gandesc acest gand? cum m-as simti daca nu l-as mai gandi? Si punandu-ti toate aceste intrebari ajungi la concluzia ca te terorizezi singur cu niste ganduri care nu numai ca nu te ajuta cu nimic ba chiar produc exact efectul invers a ceea ce ti-ai dorit. In final "you turn it around" si constati ca si opusul gandului poate fi la fel de adevarat, ba chiar mai adevarat cateodata.

Dar o las pe Katie sa va explice mai multe si mai bine despre The Work! It can really help you clear your mind. Daca nu acum, cu siguranta la un moment dat! ;)

Morala mea este: Nu crede tot ce ti se sopteste in bibilica. Gandurile vorbesc vrute si nevrute. Gandurile nu gandesc. Gandurile vin si pleaca. Tu nu esti gandurile tale!