De la supravietuire la abundenta - take 1

Hei, hei, dragii mosului!
Iaca ma lovi inspiratia si pentru postul asta, promis voua si mie insami, acum ceva vreme. Desi am plecat initial de la banala, controversata si omniprezenta dorinta de a avea mai multi bani si de la siguranta materiala dupa care tanjim fiecare dintre noi, am concluzionat pe parcurs ca abundenta sau "thriving"-ul, pe numele sau englezesc, este mult mai mult de atat. Abundenta este un pachet. Este un mod de viata. Este fericirea insasi!

Abundenta, acest pachet minunat, impachetat in hartie aurita, cu o funda rosie pe capac, contine toaaaate lucrurile la care, multi dintre noi, inca nici nu indraznim sa visam: o viata spectaculoasa, posibilitatea sa avem tot ce dorim, oricand si oriunde, calatorii de vis, casa mult dorita, o ocupatie care sa ne implineasca si sa ne aduca satisfactii peste satisfactii, timp pentru noi insine si pentru tot ce ne dorim sa facem, o relatie perfecta, o familie fericita, insipiratie, bucurie, incantare, sanatate perfecta, energie, traitul in prezent, bucurandu-ne de fiecare clipa, resursele necesare sa ne implinim toate visele, multe surprize placute, bucurii neasteptate, potriviri miraculoase de intamplari si lucruri (adica sincronicitati)! Cu alte cuvinte: crearea constienta a vietii noastre in fiecare clipa!

Asadar dragii mei, asta inseamna prosperitatea. Asta inseamna abundenta. Asta inseamna a trai cu adevarat! Si eu declar in gura mare ca refuz sa ma multumesc cu mai putin de atat! :D Am zis!

Acum sa trecem la partea interesanta. Cum sa facem sa obtinem acest pachet magic? Cum sa facem sa pasim in aceasta noua dimensiune?

O sa incep cu o poveste (luuunga asa cum deja v-am obisnuit :P). Povestea mea!

Pe cararile inimii: Peripetiile unei fete cucuiete in cautarea abundentei universale!

Inca de mica mi-a placut sa caut, sa explorez, sa ma joc. Mereu am fost o zvapaiata, artista la radacina, rebela si incapatanata la suprafata. Ai mei n-au prea fost de acord niciodata cu pornirile mele artistice. Ma laudau mai mult profesorii, vecinii si prietenii de familie decat ai mei. Asta nu mi-a prins prea bine. Am tanjit mereu dupa suportul lor. Mi-am dorit sa fac facultatea de teatru. Dar am facut cibernetica pentru ca asta a concluzionat maica-mea ca cica ar fi de viitor. La o scurta analiza a comportamentului meu actual imi dau seama ca undeva in subconstient inca mai ruleaza cateva casete vechi cu vocea mamei mele: "arta nu tine de foame!" "poti face si arta dar pe langa asta trebuie sa faci si ceva "serios". Lasa mama, fa mai intai ceva serios, sa ai ceva asigurat si apoi te poti apuca si de prostiile tale." "Daca e sa ai talent poti face teatru si fara facultate"...bla, bla, blaaaaa...

Asadar, cu aripile frante, dupa ce-am terminat mirifica facultate de cibernetica, m-am angajat intr-o firma de soft. Faceam consultanta. Dupa doi ani mi-am dat seama ca sunt pe moarte.... eu si toti colegii mei. Ma simteam ca un sclav. Fara timp pentru mine, pusa pe pilot automat. Nu suportam ideea ca voi avea pentru tot restul vietii mele un job...o cariera de construit! Concediu cu tzaraita si ala numa' cand vor ei!
Oboseala cu care veneam acasa, fara sa mai fiu in stare sa gandesc sau sa fac ceva placut. Nici macar in concediu nu mai stiam sa ma relaxez. Plus ideea terifianta ca I just HAD TO BE at work almoast every single day for the rest of my life (indiferent daca am chef sau nu)! Iaaaics! Not for me baby!

Asa ca dupa ce mi-am abandonat primul si ultimul job din viata mea, in 2006, am inceput sa explorez pentru prima data za true desires of my soul si sa incep sa trag cu urechea la glasul inimii. Am inceput sa ma intreb pentru prima data ce mi-as dori sa fac si am indraznit sa visez ca as putea sa fac orice mi-ar place. Si magia a inceput sa se desfasoare :) Am pornit atunci intr-o calatorie minunata, care continua si astazi. Am inceput, din senin, din iarba verde sa fac genti. Habar n-aveam sa cos, habar n-aveam sa croiesc. Ba chiar ma credeam antitalent la croitorie.

Aveam probabil vreo 5-6 anisori cand am avut primul impuls atristic si am ciopartit cateva haine vechi in incercarea de a-i face papusii mele o garderoba noua. Bineinteles ca n-a iesit nimic.. era si normal, eram un copil si nu aveam nicio idee ce si cum ar trebui sa fac. Dar atunci am abordat toata situatia ca pe un mare esec si concluzia mea a fost ca nu ma pricep la croitorie si cu asta basta. Am pastrat aceasta concluzie a fetitei de 5 ani pana la 25 de ani cand am avut curajul sa-mi mai dau o sansa. Si am fost absolut uimita ce putea sa iasa din mainile mele "nepricepute"!! :) Imi amintesc prima geanta pe care am facut-o. Am lucrat doua zile la ea dar efortul a meritat din plin. Am agatat-o undeva la vedere si in fiecare zi petreceam minute in sir benoclandu-ma la marea mea creatie :) Iat-o:

Era magic! Era incredibil ca eu am facut asta! :)

Apoi am trecut la noi nivele de magie si am deschis, impreuna cu luci, in Vama Veche, primul nostru magazin. Uau! Aveam propriul nostru magazin unde vindeam genti facute de mine si tricouri facute de luci! Stateam toata vara in Vama Veche locul nostru de suflet! Si oamenii apreciau tot ceea ce faceam! Intre timp ne-am facut si site-ul UndA.ro prin care reuseam sa pastram legatura cu clientii si prin care am facut cunoscute produsele noastre si celor ce nu ajungeau in Vama Veche. Totul mergea ca pe roate! It was amazing! Unde mai pui ca scenariul asta ar fi parut absolut imposibil cu numai un an in urma. Daca mi-ai fi povestit pe vremea cand lucram intr-un birou si aveam doar 20 de zile libere pe an, ce va urma, as fi zis ca razi de mine :))

Apoi, printr-o potrivire miraculoasa, frate-meu ionut a vazut la mine in atelier niste bucatele de fimo, pe care-l cumparasem cu intentia sa-mi fac nasturi pentru genti. I s-a parut foarte interesant si cautand pe net si vazand ce se poate face cu cleiul asta polimeric, in denumire populara fimo, a fost fascinat! Si iaca-asa ne-am apucat noi de facut cercei si bijuterii din fimo. Tin minte ca atunci cand ne-am apucat stateam la casa si aveam soba cu lemne. Am facut focul si am vrut sa coacem cerceii in cuptor. A iesit o varza!! Nu s-au copt calumea si se rupeau, dar noi eram super incantati! Eram deja prinsi de magia modelatului :) Asa ca am continuat. Ne-am luat scule peste scule si ne-am perfectionat. Era incredibil ce poti face cu niste plastilina colorata. In urmatorul sezon de Vama Veche am vandut si cercei si au avut mare succes. Aveam o noua linie de productie :) Magia continua sa se desfasoare!

Apoi, am simtit nevoia sa ma extind. Imi doream de mult sa fac niste hanorace pe care sa cos diverse peisaje sau aplicatii interesante si colorate. Aveam in minte fluturi multicolori, pomisori plini de flori si frunze, libelule si animalute fabuloase. Ma temeam ca e complicat si ca habar n-am sa fac haine si tipare dar am zis sa-ncerc. Imi amintesc si acum primul hanorac din raiat verde cu o frunza mare, crem, aplicata pe buzunar :) Cand a intrat luci in atelier si l-a vazut a crezut ca eu doar ii aplicasem frunza, nici prin cap nu i-a trecut ca eu eram autoarea hanoracului de la cap la coada :) Am fost foarte mandra de mine! Il facusem pur si simplu! Am taiat materialul dupa cum m-am priceput, l-am cusut si iaca hanoracu'! It was that EASY!

Si de atunci am inceput croitoritul hainelor. Am invatat sa fac tipare de hanorace, bluze rochii, pantaloni si orice altceva mi-am pus in minte. Am invatat din experimente, de una singura, dupa alte haine, pur si simplu. Nu am facut nici un curs si n-am scos niciun tipar din burda, din lipsa de rabdare si lipsa de chef sa inteleg toate indicatiile si liniutele alea incalcite :P Asa ca am reinventat roata si de data asta! :D

Avand deja o mini colectie de haine am hotarat sa-mi deschid un magazin pe etsy.com un site dedicat oamenilor indemanatici care fac tot felul de lucruri cu propriile manute. Pentru mine Etsy era si inca este un paradis :) Pot sta ore intregi sa admir creatiile colorate, ingenioase si pline de suflet ale milioanelor de artisti care au magazine pe etsy si sa visez! A fi unul dintre ei era un vis pentru mine! Si iata ca a devenit si el realitate. Mi-am facut magazin pe etsy si am inceput sa postez gentile mele pe etsy si cateva haine. Am inceput sa am comenzi si sa ma minunez cum oameni de pe cealalta parte a globului imi trimit fara sa ma cunoasca, bani pentru produse pe care inca nici nu le-au probat. Era magic! Apoi au inceput sa soseasca feedbackuri minunate de la fetele care imi purtau hainele. Cuvinte extrem de frumoase imi erau adresate, atat de frumoase incat nu-mi venea a crede. Ma gandeam ca e o greseala, ca fetele exagereaza. Mi se parea incredibil sa le placa atat de mult ceea ce fac eu. Erau incantate de croiala, de felul in care le vine rochia sau bluza respectiva, incantate de calitate, de culoare.. de tot! Si eu eram amazed de ce-mi spuneau ele. Si am continuat. Si a fost o calatorie minunata. Si inca este!

Apoi am descoperit raw food si viata mea s-a restructurat complet si a capatat noi dimensiuni magice si minunate!

Studiam deja de ceva vreme nutritia, sanatatea, legatura intre sanatate si modul de viata. Simteam in adancul meu ca sanatatea este un dat. Este dreptul implicit al fiecaruia dintre noi! Si am inceput sa studiez cauzele care stau intre noi si sanatatea noastra. Am aflat cu ocazia asta despre o abordare holistica a vietii, despre impactul nostru asupra mediului, despre faptul ca suntem de fapt un singur organism: oameni, animale, plante si planeta insasi, facem toti parte din acelasi unic organism. Si tot ceea ce le facem altora, fie ei plante sau animale se rasfrange asupra noastra, a tuturor. Si tot ceea ce ne facem noua insine se rasfrange asupra tuturor. Toate aceste idei se integrau perfect in filosofia mea de viata. Intotdeauna mi-a placut natura, simplitatea, ideea de a face mai mult cu mai putin si de a te descurca cu ce ai in loc sa rascolesti tot pamantul in cautarea a mai mult.

Asa ca am inceput sa fac inca si mai multe schimbari inspre aceasta viata simpla si integrata in viata globala a universului.

Am descoperit apoi legea atractiei, vindecarea energetica, legatura intre minte si corp si influenta pe care o au gandurile asupra realitatii noastre. A inceput sa rasara in mine dorinta de a face ceva cu toate aceste idei, dorinta de a trai in acest mod si de a impartasi cu ceilalti tot ceea ce stiu si traiesc. Am inceput sa visez ca as putea impartasi toate astea intr-un mod practic, printr-un curs sau un blog sau niste ateliere. Am inceput sa simt si sa visez ca as putea lucra intr-un healing center si as putea fi unul dintre cei care folosesc energia pentru vindecare.

Nu stiam exact cum dar ideea asta prindea radacini tot mai mult in inima mea. V-am mai povestit despre Healing Centerul (care intre timp a fost redenumit Happy Friends Village :P) la care visez, un loc magic unde lumea sa vina sa se trezeasca! Un gen de loc in care sa locuim la un moment dat cu totii, umpland pamantul de astfel de comunitati.

Visam ca ne vom cumpara o bucata de teren si ne vom face mai intai o casa si mai apoi vom construi si acest "retreat" cu terenuri de joaca, zone de relaxare, podete peste rau, foisoare, gradina de legume, pomisori, flori, padurice si cate si mai cate. Luci s-a gandit ca vinde casa din Ileni (in care locuim noi acum) si cu banii ne cumparam un teren si demaram toata povestea :) Dar, dupa cum se vede, viata a avut alte planuri cu noi :)

Tot asteptand sa se vanda casa au trecut 2 ani. Dorinta mea de a locui in natura devenise cronica. Nu mai suportam asfaltul, statul in bloc, orasul, aglomeratia si toate iluziile in care esti prins cand locuiesti intr-un oras mare. Orasul poate sa te fure. Poate sa te minta ca ai un scop, ca ai atatea de facut si de realizat, ca esti cineva anume (un angajat model, un vecin de treaba, un tanar cu multe oportunitati, un om care face parte dintr-o gasca de prieteni), ca ai un potential, ca e normal si frumos sa te integrezi in societate si sa respecti anumite norme (desi n-au nicio noima). Poti sa crezi ca aici e singurul loc unde poti sa socializezi, aici e toata distractia, aici sunt toti prietenii, aici e toata actiunea.

Dar eu tanjeam dupa stat in curte, gradinarit, aer curat, spatiu deschis, mancat afara pe terasa, liniste si pace, timp pentru mine, natura, verdeata, flori, dupa cerul albastru necenzurat de blocuri si cabluri de curent.

Visam cateodata intr-un colt de suflet ca mi-ar placea sa ne mutam in Fagaras, dar stiam ca luci are alte planuri, asa ca mi-am pastrat visele pentru mine. Am tot visat cate-un pic, cate-un pic, cand mai veneam acasa odata la o luna-doua, cum ar fi sa stam in Fagaras, un oras linistit, aerisit, cu oameni calzi si calmi, de unde se vad muntii in zare de la mine din balcon :) Si tot visand la Fagaras, a trecut un an de zile pana cand mi-a venit ideea sa ne mutam in Ileni. Mai intai m-am gandit ca mi-ar placea sa renovez casa din Rucar (casa bunicilor unde am copilarit eu, dintr-un satuc mic si linistit, la poalele unui deal, la 20 de km de Fagaras) si acolo sa organizez niste excursii, un fel de tabere de relaxare in care oamenii care vin sa se reconecteze cu viata la tara. Au mai trecut cateva luni si la un moment dat s-a aprins un beculet care mi-a luminat intreaga fiinta: ce-ar fi sa ne mutam la Ileni? :) Casa lui luci, de la Ileni e mai mare decat a mea de la Rucar, are mai mult teren, e mai aproape de Fagaras si fiind un loc nou era perfect pentru spiritul meu aventuros :) Bineinteles ca toate aceste mutari imaginare aveau loc tot in intimitatea propriei mele minti. Am rumegat eu ce-am rumegat la ideea asta si peste vreo cateva saptamani am scapat porumbelul. I-am povestit lui luci ideea mea. A fost dupa cum ma asteptam... esec total. Nici nu concepea asa ceva :) Dar, cumva, ideea a persistat intre noi si dupa vreo luna de discutii aproape zilnice, am simtit ca rezistenta lui luci incepea sa se inmoaie. Entuziasmul si viziunea mea, desi nu le prea intelegea pe deplin, au inceput sa i se cuibareasca si lui la inimioara :) Mie nici nu-mi venea sa cred! Si tot asa, pana cand la un moment dat am hotarat sa mergem la Ileni si sa facem o proba. Ce aveam de pierdut? Stam toata luna aprilie la Ileni si vedem cum e. Ca asa, cu teoria, pierdeam vremea de pomana.

Restul povestii o stiti :) Ne-am mutat de tot, ca ne-a placut proba :) si acum ne bucuram de beneficiile unui sat linistit (si la propriu si la figurat), curte si gradina, muntii-n zare, cultivat legume cu manutele proprii, casa noastra in care putem face ce vrem (pana acum am stat numai in chirie). Eu ma bucur de natura, de iarba, de flori, de tot felul de plantute, de aer proaspat, de mult spatiu, de eliberarea de o gramada de stres inutil, de mult mai putine cheltuieli, ceea ce se traduce in mult mai putina presiune si munca doar atat cat am eu chef, de foc in soba, de sura (i looove surile), de experiente noi de gradinarit si permacultura. Adica ma bucur de viata!

Si cine stie cate alte bunatati ascunse in maneca mai are viata pentru mine? :)

Bineinteles exista si partea mai putin placuta (dar de altfel absolut necesara si benefica) si anume: fara atatea distrageri si fara atatea lucruri in care sa te pierzi, esti numai tu cu tine si asta te pune in fata turbulentelor interne. Aici te vezi asa cum esti. Vezi si binele si raul din tine. And you have to face it! Mutatul asta de la oras la tara seamana un pic cu pustnicia :) Dar merita. A fost o ocazie minunata sa-mi rezolv o gramada de inner issues. Linistea, natura si lipsa presiunii ajuta mult sa poti trece mai usor peste toate: anxietate, depresie, dezamagire, nesiguranta, neincredere, autocritica, disperare, furie, teama, dureri si rani emotionale, resentimente, neiertare... si ce-o mai fi pe la casa omului. Am continuat practic mai cu aplomb, procesul de curatare interna care a inceput inca de cand cu raw food-ul.

Si iaca am ajuns cu povestea in zilele noastre. Procesul de curatare, de descoperire interioara si de dezvoltare a avut suisurile si coborasurile lui. Si momentele sale culminante. A fost si inca este o calatorie minunata, o calatorie deopotriva inspre exterior si inspre interior. O calatorie in care am facut cele mai bune alegeri atunci cand mi-am auzit si urmat glasul inimii. Atunci cand am facut o schimbare chiar daca nu stiam exact de ce o fac, doar pentru ca aveam un "feeling" ca asa e mai bine, ca imi doresc, ca vreau sa vad ce se ascunde in spatele unei perdele. Atunci cand am "riscat" totul doar pentru a-mi satisface o curiozitate sau a-mi face pe plac :) A fost extraordinar, like a rollercoaster ride! Au fost si ups si downs dar am supravietuit si am devenit tot mai libera si mai puternica. Iar de cand a inceput 2012, am simtit o energie noua, o putere si o propulsare intr-o noua dimensiune. Am simtit ca pot sa incep sa ma focusez mai mult pe ce-mi doresc, am simtit ca greul a luat sfarsit, am simtit ca am atins un nivel de "curatenie" in gradina interioara, care permite in sfarsit plantarea de noi seminte si intreaga mea energie si atentie se pot indrepta intr-acolo.

Asa ca am trecut la treaba: mi-am facut o lista cu toate lucrurile pe care mi le doresc in 2012. Si simt ca toate sunt realizabile. Ma simt puternica! Simt ca pot sa fac orice! Simt ca sunt gata sa trec intr-o noua etapa a abundentei! Simt ca acel taram magic in care totul e posibil si in care ai tot ceea ce-ti doresti este AICI, ACUM! Stiu ca am facut in fiecare moment ce-am stiut eu mai bine. N-am gresit niciodata, nu exista greseala! Si tot mereu, in fiecare clipa am fost AICI, in acest taram magic, doar ca nu am avut intotdeauna ochi sa vad unde sunt.

Suntem cu totii intr-o calatorie fara sfarsit catre abundenta infinita, catre mai bine, catre mai mult, catre mai frumos! In Univers nu exista nimic altceva decat abundenta!

Esti intotdeauna pe CALE!

Si cine te poate conduce mai bine pe aceasta cale decat inima? Inima este cea care alimenteaza mereu visele noastre. Ea este cea care ne lumineaza drumul catre mai bine! Ea este cea care da energie si face sa se manifeste tot ce ne dorim.

Intreaba-te in fiecare moment: ce imi doresc cu adevarat? ce ar fi cel mai bine pentru mine si pentru ceilalti? ce mi-ar place sa experimentez acum? care este cel mai frumos vis pe care-l pot visa pentru mine, pentru cei dragi si pentru intregul pamant? Viseaza acest vis! Zi de zi! Viseaza chiar daca nu vezi nici o dovada, chiar daca nu se intampla nimic. Nu renunta!

La un moment dat, INEVITABIL, visul tau va deveni REALITATE!

Mai multe despre cum sa vedem abundenta care ne-nconjoara si sa sporim binele din viata noastra in episodul 2 :)