Aceasta MAAARE vorba de duh care ne ajuta sa fim mici, umili si modesti, cum cica, e bine sa fii :)
Din pacate (sau din contra) adevarul e ca a te reduce pe tine nu ajuta niciodata pe nimeni...
Zelosi din fire, ca nu cumva sa cadem in pacat, refuzam cu fervoare orice vorba buna la adresa noastra si fugim de complimente ca apucatii. Si iac-asa ne rezumam la a ne vedea numai defectele si a stii numai ce n-am facut si a ne gandi la ce nu suntem si ce nu facem si ce nu ne iese!
Si daca, cumva, indrazneste cineva sa ne faca un compliment, sarim instant cu gura pe el (pe compliment adica): Ah, nuuuu! Vi se pare! Who, meee? Nu sunt eu ala! Eu sunt mult mai naspa, sigur v-a intrat ceva in ochi de vi se pare ca arat bine!
Sau: Pfiu! De data asta l-am pacalit, crede ca sunt calumea, dar cand o sa afle cum sunt de fapt sigur n-o sa mai vrea sa aiba de-a face cu mine.
Cam in stadiul asta eram eu acum cativa ani. M-am schimbat mult de-atunci, dar inca nu simt ca accept din toata inima complimentele celor din jur. Ma observ totusi atent si sunt constienta atunci cand le refuz. Imi spun cu blandete ca fiecare compliment e un dar, e o floare. Eu sunt o fiinta minunata, o creatie divina, nu am nici un defect, asadar nici un compliment nu este exagerat. Orice compliment poate fi imbratisat cu dragoste si acceptat in inima ca un dar pentru fiinta noastra. Nu intotdeauna imi iese dar simt ca am evoluat foarte mult si sunt mult mai deschisa sa-mi vad si sa-mi recunosc calitatile.
Si ca incununare a acestei evolutii, astazi am trait un moment magic, in care m-am vazut prin ochii altcuiva :) Prin ochii cuiva care mi-a facut un compliment. Mi-am imaginat (si in mare parte sunt cuvintele ei) ca ma admira pentru ca sunt curajoasa, pentru ca fac ce-mi place, pentru ca sunt „propriul meu stapan”, pentru ca m-am mutat din bucuresti, pentru ca „am iesit din sistem”, pentru ca am un partener de viata minunat cu care ma inteleg mai bine decat cu mine insami, pentru ca stau la curte si am gradina, pentru ca fac haine, pentru ca am avut rabdare sa invat singura sa fac haine, pentru ca am o pasiune, pentru ca sunt optimista, pentru ca scriu un blog, pentru ca fac miscare, pentru ca traiesc cu pasiune, pentru ca mananc sanatos, pentru ca stiu ce vreau si cand stiu ce vreau I go get it!
Prima mea reactie a fost : Yeah, right! Grass is always greener on the other side :)
But it's not really me... I'm not that great...Ea ma admira pentru imaginea mirifica pe care o are in capsorul ei despre mine. Asa cum fiecare ne uitam la cei pe care ii admiram si ne imaginam cat de magica o fi viata lor. Desi viata lor este, cel mai probabil, la fel de banala ca a noastra.
Dar apoi mi-am zis: Stai un pic! Toate lucrurile astea sunt adevarate! Chiar le traiesc si viata mea chiar e magica! Chiar sunt curajoasa! Chiar sunt libera! Chiar traiesc cu pasiune! Am avut curaj sa-mi urmez visele in necunoscut si sa-mi pun in practica ideile nastrusnice nestiind exact unde ma vor duce! Si atunci cand mi-a fost frica am mers mai departe!
Am avut curajul sa fac lucruri „prostesti”, according to other people, si sa le spun apoi cu ranjetul pe buze: ”See? I told you to trust me!”
Am avut curaj sa ma schimb, sa fiu „neserioasa”, sa nu ma „maturizez”, sa risc, sa renunt la „stabilitate”, sa ma las in voia lucrurilor, sa raman fara bani, sa nu stiu exact ce se va intampla maine, sa-mi imbratisez fricile. Sa traiesc!
Si datorita curajului meu am ajuns aici! Traiesc o viata magica si lucrurile devin mai bune in fiecare moment! Asa ca imi multumesc din suflet si aleg sa ma vad asa cum sunt: frumoasa si curajoasa!
Pentru prima data in a very, veeeery long time, am trait un moment magic! M-am lasat admirata si incercand sa ma vad prin ochii admiratoarei am simtit cum e sa ma admir pe mine! And it felt sooo good!
Am simtit ca sunt mandra de mine. Am avut un moment de claritate si am vazut multe, multe stelute around me! Si am stiut atunci ca I AM made of STARS! We are all made of stars!
Va imbratisez cu drag! <3 Can you feel it? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu