De ce nu mai mananc 100% crud

La cererea Iuliei si pentru ca mi se pare o tema faina o sa va spun astazi de ce nu mai mananc crud.

In primul rand o sa va povestesc despre o capcana, in care am cazut si eu de atatea ori: capcana alb si negru, bine si rau, adevar si minciuna. Cum ca ori esti 100% raw si atunci mananci numai hrana vie, ori, daca mananci de la 99% in jos inseamna ca nu mananci 100% raw si asta inseamna ca nu esti adeptul hranei vii. Din propria experienta am constatat ca modul asta de gandire absolutist, si asta e valabil in orice domeniu, nu numai referitor la hrana, duce de fiecare data la discriminare, neacceptare, struggle... si alte boacane din-astea.

La un moment dat am crezut ca hrana vie e cea mai buna si singurul mod de a te alimenta corect. Si asta inca e valabil si foarte corect, dar intr-un lume a logicii, intr-o lume a stiintei, intr-o lume calculata. Eu din fericire, traiesc acum intr-o lume magica, unde totul e posibil, unde nu exista reguli si limite, unde fiecare face ce vrea si orice crede a fi posibil, e adevarat pentru el :)

La un moment dat am crezut ca exista lucruri absolut bune si lucruri cu siguranta rele. Eram vesnic in cautarea adevarului, in cautarea dreptatii. Eram intr-o misiune de nimicire a ignorantei in care eram sigura ca ne aflam majoritatea. Vroiam sa gasesc metode si solutii care functioneaza pentru ca sunt bune si pentru ca sunt adevarate, logice si drept urmare n-au cum sa nu fie perfecte.

Gandirea in alb si negru si cautarea frenetica mi-au prins foarte bine la vremea respectiva. Am fost bombardata de informatii noi si la inceput absolut socante. Eram revoltata pe nestiinta si ignoranta si nesimtirea si nebunia din sistemul medical. Eram suparata ca nimeni nu spune si nu face nimic, ca oamenii mor fara sa stie de ce, ca oamenii mananca fara sa stie ce, ca lumea e asa cum e. Asa ca am cautat adevarul si pana la urma l-am gasit. Dupa ce l-am gasit, l-am trait. Am mancat 100% raw timp de 6 luni si m-am simtit excelent. Am slabit, aveam mai multa energie, dar ceea ce consider eu a fi cea mai importanta schimbare a fost la un nivel mult mai subtil. Am inceput sa ma simt si sa gandesc altfel. Ceva s-a schimbat in mine. Am facut un click. Adevarul meu nu numai ca m-a facut alt om fizic dar m-a restructurat complet, la toate nivelurile.
Asa ca il predicam peste tot, cu frenezie. Cu toate ca mi-era bine si imi placea sa vorbesc despre asta ma simteam cateodata inconfortabil.
Mi-era greu sa ma uit la familia mea sau la oamenii cu care intram in contact si sa nu ma gandesc ca o sa aiba probleme de sanatate daca continua sa manance asemenea prostii. Cand vedeam pe cineva mancand ceva „naspa” ma gandeam instant: „pai de-aia e asta asa de gras” sau „de-asta e bolnav” sau ”de-asta e asa timid sau deprimat”. Am avut si perioada clasica de agresivitate, cand incercam sa conving pe toata lumea, a urmat apoi perioada cand m-am calmat si mi-am dat seama ca lumea nu se va convinge cu forta si ca fiecare trebuie sa-si gaseasca drumul lui.

Apoi, in primavara lui 2010, a inceput o perioada tulbure in care am stat mai mult in Fagaras si in careeram foarte solicitata emotional. Tatal meu era tot mai bolnav. Cei care ati mancat raw sigur ati observat ca sunteti mult mai sensibili. Iti simti corpul mult mai bine si esti constient de tot ce se intampla in interior. Cateodata mi-era foarte greu sa rezist. Simteam durerea, tristetea, disperarea, deznadejdea in fiecare celula din corpul meu. Era tortura.
In perioada asta am inceput sa mai mananc paine si cateva chestii gatite, intr-o zi din weekend. Aveam duminica in care puteam sa mananc gatit. Dar fara produse animale, pe care oricum nu le mai mancam de cativa ani.

Dupa ce tatal meu si-a luat la revedere, o noua etapa a inceput in viata mea. Simteam din nou ca m-am transformat. Ma simteam uplifted. Asteptasem cu nerabdare momentul cand voi trece inapoi pe 100% raw si am simtit ca asta este. A inceput atunci o perioada de cateva luni in care mancam 100% raw o luna –doua si apoi cateva luni in care mancam gatit. Mi-era foarte usor sa mananc raw, ma hotaram dintr-o data, de azi mananc crud si gata. Asa era. Mi-era foarte usor pana intr-o zi cand incepeam sa ma indoiesc. Parca ma simteam rece inauntru. Imi doream parca din tot sufletul sa mananc ceva cald. De cele mai multe ori pofteam linte sau cartof sau fasole si legume la abur. Ma gandeam ca nu e mare lucru si e absurd sa ma gandesc ca asta e ceva nesanatos. Mai ales uitandu-ma la ce mananca lumea in ziua de azi! Cand mancam prima masa gatita, dupa perioada de cruditati, mi se parea ca sunt in rai. Ma incalzea si ma faceam sa ma simt acasa. Pentru mine, asta era „comfort food”.

M-am observat atent in tot acest timp si am observat ca desi mananc crud, tot am o relatie nesanatoasa cu mancarea. Parca devenisem obsedata de mancare. Ma gandeam mereu la asta, imi doream sa mananc pentru totdeauna hrana vie si nu reuseam asa ca ma simteam mereu vinovata si kind of a looser. Stiam pe de alta parte ca dieta mea, chiar si cea 100% raw se poate rafina. Cateodata simteam ca si mancarea cruda este grea. Fizic, simteam nevoia sa mananc tot mai putin, si tot mai usor, dar mental nu puteam sa tin pasul cu asta si ma temeam oare unde o sa ajung. Mancam foarte putine calorii, pentru ca mai mult nu intra in mine asa ca slabisem destul de mult, aveam aproape 50 de kile si nu ma simteam bine cu corpul meu, parca mai mergeau 3-4 kilograme in plus.

Am reinceput cautarile. Ma gandeam ca undeva fac o greseala. Sau poate mai multe. Tot ce imi doream era:
- sa mananc 100% raw
- sa nu-mi fie greu
- sa ma simt bine
- si drept urmare sa fiu sigura ca fac ce trebuie.

Stiam de dieta 80-10-10 si am zis hai sa o incerc. Asta insemna doar fructe si legume, fara grasimi si fara sare. Trebuia sa elimin nucile si grasimile. Nu complet, puteam manca un pumn de nuci/seminte o data la cateva zile, dar cine a mancat raw stie cate nuci, uleiuri si sare intra in toate preparatele raw. Pana si avocado era cu portia. Nu mi-a fost greu cu nucile ca oricum corpul meu le considera prea grele si nu prea mancam multe. Dar cu sarea si uleiul mi-a fost ceva mai greu. Sa mananci salata goala, fara pic de sare sau ulei.. nu era chiar usor. Si totusi am tinut dieta asta aproape doua luni. Am constatat atunci cand am mancat ceva sare si grasimi ca imi explodeaza inima si ma simt grea ca un butoi. Am observat destule imbunatatiri dar parca beneficiile nu erau pe masura sacrificiului.

Cu fiecare pas facut inspre „mai bine”, ma simteam mai constransa si mai speriata. Aveam zile in care ma simteam deznadajduita, dezorientata. Cu atatea carti citite si atatia ani in care am studiat, tot nu stiam ce e mai bine. Nu ma simteam excelent, cum ar fi trebuit, cu asa o dieta extraordinara. Cu fiecare pas facut inspre mai bine, tot se poate mai bine. Simteam ca drumul devenise tot mai ingust si efectiv ma sufoca, nu mai pot face fata. Cel mai mult ma stresau toate informatiile pe care le stiam. Stiti si voi ca gasesti pe net tone de informatii contradictorii inclusiv despre raw food. Parca mi se invarteau deasupra capului ca un stol de albine si nu le mai suportam. De fiecare data cand aveam momente din-astea, ma refugiam in locul unde cat de cat ma simteam ocrotita: in mancarea gatita. Cateodata „exageram” si mancam pizza vegetariana, orez chinezesc sau ceva dulce. Si uite-asa oscilam intre raw si gatit dar pastrand mereu flacara aprinsa pentru hrana vie. Stiam in sufletul meu ca intr-o buna zi voi manca 100% crud, organic si eventual cultivat de mine :)

Dar intre timp, titlul de crudivor absolut la care tanjeam, ma facea sa sufar. Ma simteam prost, fara valoare, simteam toata chestia asta ca pe un esec, parca nici nu aveam voie sa vorbesc despre hrana vie atunci cand nu mancam numai crud. Si cum ma invarteam mult pe la casa rawz, va inchipuiti ce era in inima mea.

Stiu acum ca toata chestia asta a fost pentru mine si o maaare lectie despre control. Am incercat ani de-a randul sa controlez tot ce misca in jurul meu ca sa ma simt in siguranta. Am trait cu impresia ca de fiecare decizie a mea (fie ea cat de mica) depinde soarta omenirii. Ei, hai, nu chiar a omenirii, dar cu siguranta a mea! M-am strofocat si am cumpanit si am cautat si am studiat, doar, doar voi reusi sa fac alegerea corecta, sa actionez cum trebuie sa fac ce trebuie, sa zic ce trebuie, sa mananc ce trebuie, sa fiu perfecta!

Acum e vremea sa am incredere in viata si in univers. Pot sa ma relaxez si sa stiu ca I'm taking care of. Nu trebuie sa mai car pe umerii mei intreaga lume. Nu e treaba mea sa controlez caile universului si slava domnului nici n-as putea!
E extraordinar sa simti din toata inima ca esti in perfecta siguranta, ca viata are grija de tine, ca din moment ce faci ceva insemna ca faci exact ceea ce trebuie, ca toate lucrurile de care ai nevoie sunt aici, langa tine, ca viata iti arata exact ce trebuie sa faci, doar ocupa-te de ce e fix in fata ta. Daca vrei sa stii ce trebuie sa faci uita-te in fata ta. Iar daca vrei sa stii ce trebuie sa mananci, vezi ce ai la indemana :) Stop thinking about it! Stop fussing! Stop struggling! Let go and relax! Esti in siguranta! Totul este bine! :)

Si iaca-asa a trecut vremea si ne-am mutat la tara. Mancam si gatit pe vremea aia dar tot speram sa ma dau pe brazda, mai ales aici, unde o sa am legume crude si verzituri berechet.

Si cand colo au trecut cateva luni bune pana sa se faca ceva in gradina :) Nu aveam bucatarie, frigider, aragaz, chiuveta sau piata asa ca am mancat ce-am gasit si ce luam pachet din oras de la mame (mama mea si mama lui luci care locuiesc in Fagaras, la 7 kilometri de Ileni). Munceam mult in gradina si la ora mesei, mancam cu pofta orice se gasea in meniu :)


Si, treptat, ca prin minune, am inceput sa ma relaxez. M-am luptat si aici un pic cu mine, de ce sa mint, dar lucrurile parca au inceput sa se domoleasca. Am simtit nevoia si parca si dreptul la o pauza. Am simtit ca toata chestia asta cu mancarea a devenit mult prea complicata si stresanta! Asa ca am hotarat ca voi face o schimbare tactica: mintea va fi de acum arma mea secreta :) De acum inainte, voi fi unul din acei oameni care mananca orice, oricat si oricand si se simt excelent!! Stiti ca oamenii astia chiar exista! :) Si eu voi fi unul dintre ei! Just because I believe I can! Am hotarat ca asta va fi misiunea mea de acum inainte! And I'm sure I'm gonna make it happen!!! Stay tooned for the formula :)

Mi-am propus ca de acum inainte sa mananc orice imi trece prin cap si sa ma simt bine. In mintea mea s-a produs o transformare. Aproape pe nesimtite. Pur si simplu m-am trezit intr-o zi si am hotarat: o sa am mai multa incredere in ceea ce simt si o sa mananc exact ceea ce-mi doresc. Nu mai vreau sa simt ca-mi refuz nimic. O sa accept toate dorintele mele, fie ca vin din corpul meu, din mintea mea, din psihic sau din vreo trauma ascunsa. Le accept si le imbratisez cu drag. Le las sa-mi fie calauze si dascali.

De atunci am poftit tot felul de „ciudatenii”: macaroane cu branza, taietei cu lapte (de care inca n-am papat ca n-am avut ocazia), ochiuri, cartofi prajiti, ciocolata.. si cate si mai cate. Am ajuns sa mananc toate astea si sa nu ma simt vinovata. Si sunt tare mandra de mine. Pentru mine e o realizare. Nu vreau sa trec prin viata si sa zic: uite, chestia asta nu pot s-o fac! Mi-e pofta de un ecler cu ciocolata si nici nu pot sa nu ma mai gandesc la el dar nici nu pot sa-l mananc fara sa ma simt vinovata. Eu am ales sa-l mananc, sa mi-l scot din sistem si sa nu ma simt vinovata pentru asta.

Chiar daca m-am ingrasat, ma simt bine cu mine, sunt mai grounded, ma simt in siguranta, ma simt mai conectata cu natura, cu partea fizica, materiale, simt ca ceva sau cineva are grija de mine. Ma simt mai confortabil cu mine:)
Bineinteles ca nu mananc numai gatit, mananc fructe, am mancat zeci de pepeni vara asta and I love them! Mananc in continuare salate, imi fac sucuri atunci cand am chef, mancarea gatita este mai mult la abur sau gatita 15 minute. Nu mananc carne pentru ca asta oricum am scos-o din meniu de vreo 5 ani pentru ca nu-mi place. Mananc (doar daca imi trebuie) un ou pe luna si o cana de lapte (crud) pe saptamana.
As putea sa ma incadrez lejer la vegan sau 70% raw vegan, doar ca nu mai sunt in cautare de titluri si sabloane ca "raw foodist", "crudivor" sau "vegan/vegetarian". Eu sunt eu, mananc de toate si sunt valoroasa pentru ca exist! Nu pentru ca sunt desteapta si mananc cea mai "sanatoasa" mancare din lume :)

Bineinteles ca nu mi-am spalat creierul de toate informatiile pe care le-am adunat cu grija in toti acesti ani. Stiu in continuare cat de bune sunt cruditatile si tot ce spune la carte ca e bine sa faci :) Doar ca nu imi mai conduc viata dupa ele. Le folosesc ca pe niste ustensile de sprijin. Spre exemplu stiu ca e bun smoothie-ul verde, dar daca mie nu-mi place si am si vomitat de cateva ori dupa el, de ce sa ma omor cu zile? De ce sa ma consider naspa ca am renuntat sa mai incerc sa-l consum sau ma conving ca asa este in primele zile sau poate e o detoxifiere... bla, bla, bla
De acum o sa las intuitia si bunul simt sa conduca si folosesc mintea si informatia logica pe post de copilot :)

Am ales sa ma relaxez! Am ales armonia, am ales o lume in care totul e asa cum trebuie sa fie, totul curge usor, totul merge de la sine! Life is easy! Don't make life a struggle!

Hrana vie am mancat si pot oricand sa-mi impun sa mananc numai crud. Dar nu mai vreau ca viata mea sa fie despre impuneri. Nu mai vreau sa fie despre: „Fac asta pentru ca este cel mai bun lucru. Sunt sigura cu mintea mea, am citit despre asta, este logic, este adevarat!”

Vreau ca viata mea sa fie armonioasa, sa ma simt bine cu fiecare alegere, sa nu ma judec pentru niciun gand, sentiment, dorinta, oricat ar fi ea de „nelalocul ei”.

Vreau sa STIU adevarul. Sa nu-l iau de nicaieri decat din MINE. Cum as putea altfel sa ma simt stapana pe viata mea? Cum as putea altfel sa stiu in fiecare secunda ca fac ce trebuie? Cum as putea sa fiu libera?

Nu mai vreau sa cred in lucruri rele. Si nici in bune. Lucrurile sunt bune pentru exista. Universul n-a creat nimic care nu ne este de folos. Niciun obiect, nicio fiinta si nicio actiune nefolositoare. Hrana vie imi este de folos, mancarea gatita imi este de folos, ciocolata imi este de folos si tot ce vine in viata noastra ne este de folos.

Daca intr-o buna zi o sa poftesc numai cruditati, atunci asta va fi viata mea! Pana atunci, ma bucur de viata in toata splendoarea ei si stiu ca tot ce aleg sa cred este adevarat pentru mine. Asa ca aleg sa cred in spontaneitate, in bucurie. Aleg sa cred ca daca mananc exact ce poftesc este pentru binele meu! Aleg sa cred ca tot ce vine din interiorul meu e bun si frumos! Aleg sa ma iubesc asa cum sunt acum!