Magie la drumul mare! Despre iubire si iluminare!

Doamnelor si domnilor, pregatiti-va pentru un post luuung, SINCER si frumos :)
Un post despre magie, despre iluminare si mai ales despre iubire!
Nici nu stiu cum sa incep. Sunt atat de multe de zis despre Echinoctiul de toamna petrecut la Comana.

Zilele de la Comana m-au bagat in transa :) Am simtit astea 3 zile si 3 nopti ca pe o festivitate de premiere in care am primit premii peste premii si comori peste comori. Imi vine sa zic ca am plecat de-acolo plina de comori. Dar o comoara este ceva finit, este ceva ce se pune intr-un cufar, e ceva rar care se pretuieste. Pe cand eu simt ca am primit un dar infinit, ceva ce nu se termina niciodata si care se gaseste pe toate cararile! Ceva pe care nu trebuie sa-l caut nicioadata pentru ca e aici! Era aici! L-am avut intotdeauna in mine! Chiar si in cele mai innegurate clipe!

Am simtit fiecare lucrusor care s-a petrecut acolo ca pe o incununare a tuturor incercarilor mele, ca pe un deznodamant si o continua dezvelire a darurilor mele interioare. Am simtit ca am iesit deasupra norilor, ca norii s-au inchis sub mine si s-au transformat in piatra de temelie pe care voi construi de acum incolo.
Pfiu! Suna bine, nu-i asa?

Brrr. S-a facut frig aici la Ileni de cand am plecat, sunt in atelier si ma cam apuca dardaiala. Cred ca vine vremea sa facem focul. Anyway, back to Wonderland story!

Am ajuns la Comana joi seara, linistiti, un pic obositi, cu inimile bucuroase, dornici de vacanta si de oameni dragi, nepovestiti si nevacantuiti fiind de cateva luni bune, de cand stam in Ileni si trebaluim de zor. Acolo ne-au intampinat Ovidiu, Petrea si Alex, gazdele noastre, cu cartofi copti, ulei si ceapa. Mmmm, my favourite! :P

Am povestit putin si apoi am mers la culcare, in mansarda. Dormitul in mansarda, pe jos, la comun, mi-a amintit de mersul pe munte, de prieteni, de relaxare. Sacii de dormit aduceau a Vama Veche si a Sambata de Sus. Am zimbit de cateva ori gadilata de amintiri dragi si netraite de mult. M-am culcat cu zambetul pe buze si cu pacea in suflet.

A doua zi m-am trezit cu sentimentul de pace de cu seara parca mai puternic si mai frumos. Am coborat in curte, am vizitat prima gradina (proprie) din viata lui Petrea si am vazut curtea si casa la lumina zilei. Petrea s-a mutat in Comana din Bucuresti, in primavara lui 2011 si Ovidiu si Alex s-au mutat de curand, in vara asta si mai dau cate-o fuga in Bucuresti unde tin cursuri, yoga si alte chestii faine.

Baietii au incins apoi o meditatie dinamica pe terasa si eu am facut yoga in mansarda. Aveam o durere de cap ciudata, care m-a apucat de luni si zilnic, s-a tot schimbat in intensitate si pozitionare dar de lasat nu m-a lasat nicicum. Asa ca am zis ca putina miscare mai cuminte face mai bine la cap ca o zbantuiala dinamica :) Oricum, baietii au fost foarte incantati de efectele meditatiei dinamice.

Dupa meditatie au aparut Ioana si Mira. Ioana e o femeie fascinanta si Mira o fetita care te ia pe sus. Asa ca, din vorba-n vorba, am ajuns in vizita la Ioana, Mira si Bogdan. Si ei locuiesc tot in Comana, la cateva case mai incolo. S-au mutat la tara tot din Bucuresti si e al doilea an petrecut de ei acolo. Ma bucur mult ca i-am cunoscut. Am simtit si noi (eu si luci) si ei ca exista o conexiune intre noi. Cu siguranta ne vom mai vizita!

Apoi au inceput sa apara primii vizitatori. A aparut mai intai un grup de oaspeti din Bucuresti cu care am povestit ce am povestit si apoi ne-am apucat impreuna de prima Constelatie.

A aparut intre timp si Eva, cu care ne-am cunoscut la intalnirile noastre raw din Bucuresti, cu doi copii minunati: Ovidiu si Mircea. Nici nu stiam ca vine si am crezut initial ca se cunoaste cu gazdele. Dar a venit pur si simplu pentru ca vazuse pagina de pe facebook si i-a sunat bine. Ma bucur mult ca a venit si ne-am cunoscut mai bine! E o fiinta minunata si o mama extraordinara! Yei Evaaa!

Prima constelatie ne-a lasat infometati asa ca am mancat cu totii: vinete cu sos, legume la abur, o salata mare de rosii cu ceapa si cate putin din ce adusese fiecare de acasa – zacusca, branza, rontaieli. Mancarea a fost excelenta in toate cele 3 zile. Am gatit si eu (cu mare drag) mancaruri simple dar super bune. Mai ales ca ne era cate-o foame de lup cand ne asezam la masa.

Incepuse sa se lase seara asa ca am plecat cu totii la padure si in drum am intrat putin si la Manastirea din Comana. Am iesit din sat si ne-am indreaptat serpuind spre padurea fermecata. Pentru mine aici a inceput magia adevarata! Padurea era vie, dar plina de pace! Ca bine zice acatistul de slava si multumire: „ascult fosnetul plin de pace al padurii” :) Pe jos frunze de toate culorile toamnei. Se insera usor si formele devenau tot mai subtile. Am mers pe carare cam 30 de minute si apoi am iesit in Poienita din Dumbrava Fermecata. O poiana maaare, inconjurata de copaci si acoperita cu un covor de lucerna. Baietii au adus lemne si am facut focul. Pacea care m-a insotit de cand am ajuns la Comana, m-a ferit de asteptari. Simteam ca tot ce vreau sa fac este sa ma relaxez: „Sunt in vacanta, ma odihnesc, ma bucur de liniste, de padure, de oameni, de foc. Nu astept nimic extraordinar. Ma multumesc cu pacea!”

Apoi Ovidiu, Alex si Petrea au performat primul numar de magie: aflarea animalului de putere! Tobele au inceput sa rasune in ritmurile padurii si al inimilor noastre. Experienta mea a fost dincolo de cuvinte. Cu toate astea simteam ca nu m-a tulburat. M-am reintors incet in pacea mea, cea nou gasita, care deja devenise ca o casa primitoare in care reveneam de fiecare data, dupa fiecare calatorie.

N-o sa va povestesc calatoria in sine, dar in schimb, o sa va povestesc revelatiile pe care le-am avut, efectele si ecourile calatoriei in inima mea.
Animalul meu de putere n-a fost nici pe departe ceva predictibil. Animalul meu de putere mi-a inghetat sangele in vine. Mai pe romaneste: cand l-am vazut, m-am cacat pe mine de frica! Dar cum, necum am avut puterea sa-l infrunt si sa-l las sa ma imbratiseze. Am simtit o forta si o caldura incolacindu-se in jurul meu si am simtit ca toata viata mea mi-a fost frica de propria putere. Am stiut dintr-o data ca am o putere extraordinara in interior de care mi-era frica si ca acum m-am uitat in ochii ei, am lasat-o sa ma imbratiseze si s-a contopit in mine.
M-am reintors din calatorie uluita si transfigurata. A fost atat de real, atat de neasteptat si atat de powerful!! OH MY GOD era tot ce puteam sa gandesc!

Acum doua saptamani (or so) m-am rugat fierbinte la Dumnezeu sa ma ajute sa-mi vad puterea, sa ma ajute sa ma vad asa cum m-a facut si atunci voi stii. Simteam ca sunt nevaloroasa, ca nu dau doi bani pe mine, ca ma simt worthless si nu merit sa fiu iubita. Am vrut sa ma iubesc si am simtit ca momentul in care voi putea face asta va fi numai atunci cand o sa ma vad asa cum m-a facut Creatorul meu: frumoasa, puternica, valoroasa. Si pe neasteptate, in sunetul tobelor, in pacea adanca a padurii s-a deschis un tunel si mi-am vazut sufletul. Si OH MY GOD e tot ce pot sa spun!

Am dansat si cantat in jurul focului, am impartasit fiecare experienta din ziua si seara de vineri si apoi am plecat spre casa plutind peste frunze, printre copaci, in sunet de broaste si greieri.

A doua zi dimineata am facut yoga, ne-am umplut de energie si am plecat prin sat in cautare de legume proaspete si bune. Am fost in piata si am cumparat de la 3 localnice simpatice vinete, morcovi, rosii, conopida si am primit gratuit zambete si caldura.

Ziua de sambata s-a desfasurat linistita, cu odihna si povesti pe prispa si cu a doua noapte in Padurea Fermecata, la foc.

In a doua seara am facut o caltorie in lumea de sus, in cautarea ghidului spiritual si apoi, pentru ca asa a fost sa fie, am avut si un moment de eliberare a furiei si agresivitatii. Au sosit Victor si Andreea si am continuat cu „cantecele de putere” pana tarziu in noapte.

Spre final, Luci le-a povestit celorlalti de durerea mea de cap si a propus o sedinta de „healing”. Fiecare din cei prezenti in jurul focului mi-au transmis energia si dragostea lor. Atunci am simtit ca ma impotrivesc. Simteam atata dragoste si energie venind spre mine si parca simteam ca n-o merit. Am constatat ca inca nu ma pricep prea bine sa primesc. Am aflat inca de acum cateva luni ca undeva in subconstientul meu sta infipta bine convingerea ca „nu merit sa fiu iubita” si lucrez de ceva vreme la schimbarea acestei convingeri. Dupa cum se pare, am zis eu atunci, fara prea mare succes din moment ce toti oamenii astia dragi statea in jurul meu si imi dadeau ce au ei mai frumos si eu nu primeam nimic.

Cu o seara inainte tot la focul din padure mi-am dorit sa ma pot bucura mai mult de a darui. Sunt o persoana darnica de felul meu, imi place mult sa fac daruri oricui si abia astept un motiv sa fac un cadou. Dar cumva, parca nu ma bucur atat cat as vrea de actul daruirii. Ma gandesc atunci cand daruiesc ceva, ca darul meu e prea mic, ca nu e chiar asa valoros, ca nu inseamna mai nimic, sau ca persoana care il primeste il va desconsidera, il va respinge sau cel mult i se va parea stupid si nefolositor. Ma gandeam ca a darui e un act de superioritate, eu dau si tu primesti si pentru ca nu imi place sa fac pe nimeni sa se simta inferior, daruiesc tot mai putin, si cand o fac, parca nu daruiesc din toata inima. Si e pacat! Viata este despre a darui. Eu vreau sa daruiesc! Imi place sa daruiesc! Si vreau sa ma bucur de daruri in ambele sensuri! Si atunci cand dau si atunci cand primesc!

Dupa sedinta de healing, durerea de cap nu s-a schimbat dar ceva in mine da. M-am intristat si m-am inchis in mine. Nu gandeam prea mult dar ma simteam blocata, parca nu mai puteam sa ma misc. N-am putut sa multumesc nimanui pentru ca simteam ca nu as fi sincera.

Dar cum viata e asa frumoasa, blanda si darnica, cu toate ca n-am primit vindecare in seara aceea, am primit cu siguranta intelegere. Am inteles ca nu pot primi si am intuit ca intr-un fel asta se leaga cu a darui. A doua zi am inteles si mai bine toata povestea, parca m-am luminat cumva si am concluzionat ca solutia sta in a darui. Am simtit ca mi-e mult mai simplu sa daruiesc si sa lucrez la a ma bucura de a face daruri decat sa schimb ideea ca nu merit sa fiu iubita. Asa ca am hotarat sa exersez daruirea. O sa fac un ritual zilnic de daruire. Orice, oricui imi vine. Am hotarat sa daruiesc la fiecare imbold, de fiecare data cand simt ca pot darui ceva si sa nu ma mai abtin niciodata de frica ca darul meu nu va fi apreciat, va fi respins sau desconsiderat. Eu il voi darui indiferent de reactia primitorului! Voi darui cadouri mici sau mari (dupa posibilitati:)), voi darui din timpul meu, voi darui din cunoasterea si intelepciunea mea, voi darui iubire oriunde merg si oricui pot si ma voi bucura eu de asta. Intuiesc cumva ca in felul asta voi ajunge sa fiu mai deschisa si la a primi si a lasa darurile vietii sa curga prin mine. Voi incepe prin a darui si mai departe voi vedea ce va mai fi! :)

Revenind la seara de sambata, dupa ce am stins bine focul din padure, ne-am intors spre casa obositi ca niste copii. Simteam o oboseala placuta, insotita de o energie subtila, calda, revigoranta. Si am mers la culcare dar nu inainte de a ne juca putin cu matzii cei noi pe care i-am gasit in bucatarie :)

Duminica a fost ziua Constelatiilor. Au sosit din nou oameni noi. Am facut 3 runde magice de Constelatii Familiale pline de intelesuri subtile si pline de talc.

Ziua s-a incheiat tarziu in noapte si cred ca abia dupa 12 noaptea ne-am pornit la drum spre Bucuresti.
Gasca vesela inainte de plecare:

Restul pozelor de la comana le gasiti aici
Drumul inapoi a fost magic si el. Simteam bucurie, pace, putere, iubire, impartasire. Planul initial era sa mergem de la Comana la Vama Veche dar viata a vrut altfel. Am innoptat la Casa Rawz. Casa era linistita si primitoare. O casa magica pentru mine, o casa plina de amintiri si de intelesuri. Am simtit ca parca pentru prima data imi dau voie sa ma bucur mai mult de ea. De ideea ca imi apartine. Ma simteam ca acasa si m-am cufundat adanc si complet in sentimentul cel nou. Din cand in cand eu si luci ne zambeam cu subinteles.

Casa Rawz ne-a primit in inima ei. Si aici s-a produs magia, magiilor. Da! :) Inca nu s-au terminat povestile magice! V-am spus de la inceput ca va fi frumos!

Era vreo 4 noaptea, duminica seara, cand am facut pentru prima data in viata mea dragoste cu adevarat. La 30 de ani. Cu aceeasi persoana cu care am mai facut asta de o mie de ori. Dar nu asa. Am simtit pentru prima data ca ma abandonez complet, am simtit ca I LET GO, am simtit adevaratul abandon. Complet, profund, total! Am simtit ca imi dau voie sa fiu vulnerabila, sa ma expun, sa nu ma mai protejez. Am renuntat la control si la frica, am acceptat ca viata sa ma traiasca pe mine.Si am descoperit acolo adevarul. Am avut revelatia ca there is enough! Este intodeauna destul! Magia nu se termina niciodata! Si atunci cand simteam ca se termina hotaram ca I’ll just let it happen. Si nu se termina. Si am avut atatea revelatii ca parca eram in rollercoaster. Am simtit ca eu si luci ne-am „impartit” in sfarsit energiile cum trebuie. El era foc si ardea in tot corpul si eu eram apa rece si curgatoare. Si cand am lasat magia sa se termine a fost pentru ca asa am hotarat eu. Si bineinteles ca nu s-a terminat. Am izbucnit in cel mai mare si mai tare si mai lung ras din viata mea si a noastra, ca radeam amandoi ca nebunii de se zguduia toata Casa Rawz :)) si toate misterele Universului erau continute in acel ras.

Si tot asa, revelatie dupa revelatie, magie dupa magie, dezvelire dupa dezvelire, ma expandam intr-una si singurul cuvant care-mi venea in minte era: ILUMINARE.
Simteam ca tot Universul s-a ILUMINAT odata cu mine, ca de anul nou cand iesi afara si te uiti la artificii si stii sigur ca toata lumea face asta in acel moment.

Si toate astea pe fondul aceluiasi feeling, de acum foarte drag, de pace adanca!

Am dormit doar doua ore in noaptea aia si a doua zi eram in transa. Parca toata lumea se transformase in Wonderland. Sentimentul m-a urmarit de atunci si pana acum. Simt o energie noua, o forta, o siguranta, putere si incredere!

Am refacut apoi traseul, dupa ce m-am mai linistit si am inteles si inca mai am de inteles multe, multe intelesuri ale celor intamplate!

Fac asta de cativa ani, dar in ultimele doua luni parca am inceput sa „lucrez” mai mult la mine, sa studiez mai indeaproape chakrele, sa imi studiez si sa imi ascult corpul, sa fac yoga, sa ma exprim mai sincer si cu mai mult curaj, sa le descopar si sa lucrez la convingerile mele negative, sa-mi descopar copilul interior si sa aflu mai multe despre ea, sa fac tapping, sa ma uit la filme, sa ascult Abraham Hicks non stop in timp ce cos, sa fac numai ce-mi place, sa nu mai tin asa mult cont de ce spun ceilalti, sa imi dau voie sa gresesc, sa fiu mai perseverenta, sa cant in masina cu muzica la maxim. Sa fiu cine sunt!

Si in perioada asta am aflat multe, multe lucruri despre mine, mai ales cateva ganduri obsesive. Am sapat si am gasit ingropate adanc in subconstient credinte negative care nu ma lasa sa traiesc si sa fiu fericita si impacata.

Am aflat in felul asta ca am o credinta negativa care spune ca nu imi vad valoarea, ca nu am valoare. Si mi-am dorit sa-mi aflu puterea si sa ma vad asa cum sunt.

Si am aflat ca ma bantuie mereu gandul ca nu e destul. Si ma impinge sa pun deoparte, sa mananc mai mult decat imi trebuie, sa save the best for last si sa ma aleg pana la urma numai cu the worst, sa nu imi cumpar ce-mi doresc ci numai ce-mi trebuie, sa fac mai intai ce trebuie si apoi ce-mi place, sa-mi fie frica de ziua de maine, sa nu ma bucur de ceea ce am ca poate se termina, sa nu ma mai bucur cand ma simt bine pentru ca stiu ca urmeaza sa ma simt rau. Si mi-am dorit atunci sa simt abundenta Universului, sa stiu ca nu se termina niciodata, sa ma simt in siguranta intotdeauna, sa stiu ca am chiar acum tot ce imi trebuie ca sa reusesc si sa fiu fericita.

Si am mai aflat ca imi e frica sa daruiesc pentru ca darul meu ar putea fi respins. Si imi e frica sa iubesc ca nu cumva sa fiu luata in ras si judecata ca sunt prea siropoasa.

Am aflat ca cred ca nu merit sa fiu iubita si ma mir cum doamne de ma iubeste atata lume! Si mi-am dorit sa stiu si sa simt cat de mult merit sa fiu iubita!

Am aflat ca mi-e frica sa ma exprim de teama sa nu fiu judecata, sa nu fiu ridicola, sa nu fiu luata in ras. Mi-e frica sa ma exprim ca sa nu ranesc pe cineva.

Am observat ca am diverse simptome fizice pe care le pot studia si afla astfel mai mult despre mine. Asa ca am constatat ca mancarimile mele ciudate inseamna ca imi consider propriile dorinte nelegitime si cred ca voi fi judecata daca imi fac pe plac. Si doamne, cat de adevarata este!
Am aflat ca picioarele mele rigide inseamna ca mi-e frica sa merg mai departe in viata, mi-e frica de ziua de maine, traiesc in teama de necunoscut si vreau sa controlez tot ce misca ca sa ma simt in siguranta, crezand ca astfel imi croiesc un viitor mai sigur.
Durerea mea de gat inseamna ca nu ma exprim si nu spun ceea ce gandesc si simt cu adevarat.
Durerea mea de cap inseamna ca sunt prea exigenta cu mine, ma simt vinovata, ma judec, nu ma accept asa cum sunt.
Indigestia inseamna ganduri peste ganduri, care nu apuca sa se „digere”.
Si cate si mai cate. Daca va intereseaza va recomand din toata inima cartile: Poti sa-ti vindeci viata de Louise Hay si Iubeste-ti Corpul de Lise Bourbeau.

Si cu toate aste credinte nefaste am inceput sa fac mult Tapping, o tehnica de eliberare emotionala de care stiam de mult dar pe care am redescoperit-o si am inteles-o mai bine in ultimele luni. Un exemplu de exercitiu pe care l-am folosit eu:

Sunt o tona de filmulete pe youtube cu exemple de tapping dar pe mine m-a cucerit maniera simpla a lui Carol Tuttle. Are o gramada de exercitii de tapping si nu numai, parca mai simple si mai expansive decat ale altora.

Si am inceput sa fac yoga si miscare specifica pentru fiecare chakra (mai ales cele care ma interesau). Am aflat ca daca ma doare gatul, trebuie sa ma exprim sincer si ca sa ma pot exprima mai usor pot lucra pe chakra gatului si ca sa fac asta pot sa cant sau sa tip sau sa fac gargara cu apa cu sare. Si le-am facut pe toate! Si m-am exprimat frate! La vreo 2-3 zile dupa. Din toata inima si cu toate acuzele si furia si plansul de rigoare. Si a fost eliberator si a meritat. Va recomand!

Am alfat ca daca vrei sa faci bani, sau sa-ti transformi visele in realitate sau sa simti ca apartii acestei lumi, comunitatii sau societatii in care traiesti, trebuie sa lucrezi pe prima chakra si e atat de simplu ca tot ce trebuie sa faci este sa faci mai multa miscare, plimbari, aerobic, orice. Sa stai cu picioarele goale in iarba, sa te reconectezi cu natura.
Si cate si mai cate! Mai multe despre chakra healing aici.

Si dupa toate exercitiile si tappingurile si seminariile si documentarele si respiratiile si meditatiile am simtit ca echinoctiul de la Comana a fost Festivitatea de Premiere. A fost primul meu echinoctiu adevarat unde toate problemele pe care le-am dezbatut in ultimele luni si-au gasit raspunsul si deznodamantul!

Mi-am vazut si acceptat puterea, am gasit in mine iubirea si am hotarat ca am curaj sa o impart cu ceilalti cu riscul de a fi refuzata, am simtit abundenta Universului si am simtit ca magia nu se termina niciodata, m-am indragostit de toata lumea, am descoperit ca fi curajos nu inseamna a fugi de frica, ba din contra, curajul e atunci cand accepti ca iti este frica dar cu toate astea hotarasti sa mergi mai departe, sa mai rezisti o clipa, sa hold your ground, mi-am imbratisat mai mult feminitatea, am simtit ca asta e doar inceputul calatoriei, ca am iesit deasupra norilor, ca simt pamantul sub mine mai stabil ca oricand, m-am simtit protejata si am simtit ca abandonul si nu controlul este calea spre siguranta interioara.

Ar mai fi multe, multe de spus despre experientele din ultimele zile si sigur o voi face in alte posturi :)

Am reusit sa trec dincolo de teama, de rusine, de vina si sa ma exprim. Am trecut dincolo de frica si am gasit in mine un ocean de iubire care astepta sa fie impartasit lumii. Oamenii de la Comana, padurea si Universul mi-au creat un spatiu in care m-am simtit in siguranta si am reusit sa ma exprim mai sincer decat oricand. A fost eliberator si revelator in acelasi timp. Am gasit acolo cheia iluminarii si vindecarii intregii lumi: SINCERITATEA! De mult imi doream sa scriu un post despre SINCERITATE dar se pare ca de-abia acum stiu destule despre asta.
Sinceritate este atunci cand faci, spui si iti dai voie sa traiesti ceea ce simti. Nu e intotdeauna simplu, mai ales in lumea in care traim.

Dar poti incepe prin a vedea unde si cum NU esti sincer. Ia-o incet. Sinceritatea completa nu se va intampla peste noapte. Sau poate ca da! Observa-te atent cand vorbesti sau cand actionezi. Vezi daca asta e cu adevarat ce simti sau doar o faci pentru ca crezi ca asa trebuie.

Dupa cum bine ne spunea Ovidiu la Constelatii: mai intai stai cu tine, vezi ce apare, cum te simti, ce simti sa faci, ce simti sa-i spui celuilalt. Si chiar daca iti vine sa-i spui: „mi-e frica de tine!” si mintea, draga de ea, iti spune speriata: „dar nu poti sa zici asa ceva!” tu spune ce simti, nu-ti fie frica. Eh, eu cred ca ar trebui sa ne traim toata viata ca o constelatie. Ca pana la urma asta este. Suntem niste actori, mintea noastra nu poate sa inteleaga de ce suntem aici si ce avem de facut, tot ce avem e ceea ce simtim.
Stiu ca suna imposibil, riscant si chiar periculos sa spui mereu ce simti si sa faci numai ce-ti spune inima dar crede-ti-ma ca MERITAAA!

Haideti sa incercam si eu simt ca am putea vindeca intreaga lume.

Si ce am invatat eu mai de pret despre vindecare in toti acesti ani, este ca, daca vrei sa vindeci lumea, vindeca-te mai intai pe TINE!

Traieste din inima, mi s-a spus de atatea ori. N-am inteles si n-am stiut cum sa fac asta. Am studiat am cautat, dar parca nu gaseam o cale, o metoda, o unealta. Dar acum stiu. Unealta e in tine. Uita-te acolo si vezi ce apare. Incepe prin a fi sincer in fiecare moment. Vorbeste sincer! Spune celorlalti despre ceea ce simti si nu despre cum gandesti! Atunci cand nu stii exact ce simti, asteapta un moment, respira, stai in liniste, mergi mai adanc in tine si vei afla. Traieste sincer, fa ceea ce simti sa faci! Fii TU in fiecare moment! Da-ti masca jos si lasa-i pe ceilalti sa te vada! Si atunci ceva magic se va intampla! Vei crea un tunel catre inima ta si cei de langa tine vor vedea prin el pana in sufletul tau. Si vor simti iubirea care e acolo! Si atunci se vor simti in siguranta sa fie ei insisi! Si se vor transforma la randul lor in IUBIRE! Pentru ca asta suntem toti in esenta.

Tot ce trebuie sa facem este sa fim sinceri si lumea se va transforma in IUBIRE. E atat de simplu!

Festivitatea de premiere Let's boogie

Dragii mei tocmai ne-am intors de la Comana si abia astept sa va povestesc multe, multe si frumoase, frumoase!!

Dar mai intai am ramas datoare cu premiul pentru concursul cu melodii care te scot la dans si te binedispun la maxim!

Mie (si s-a nimerit ca si lui luci) mi-a placut cel mai mult si mai mult melodia asta:


Dar pentru ca toate au fost frumoase am hotarat sa fac un playlist pe youtube si sa le pun acolo. Enjoy:


Asadar castigatoarea este Andraaaa!! Multumim Andra!

Si pentru ca va iubesc pe toate (ca au participat numai fete) si va multumesc din suflet ca ati participat, fiecare din voi primeste cate o bluzaaa!! Iuppiiii! Astept adresele voastre ca sa va trimit bluza! Sau va astept pe la mine ca sa va ridicati premiul :)

Va pup! Si stay tooned pentru urmatorul concurs ;)

Echinoctiul de toamna la Comana

Maine, adica joi 22, plecam inspre Comana (langa Bucuresti) unde o sa petrecem in gasca vesela echinoctiul de toamna! Ieeei!

Evenimentul e organizat de Asociatia Vivens si Copiii Paradisului si suna foarte bine!

O sa fie o gramada de workshopuri super interesante. Pe unele le-am testat si noi si le recomandam cu bucurie:
~ Constelații familiale (joi și vineri);
~ Meditații dinamice (vineri, sâmbătă);
~ Călătorii ritualice de vindecare, recuperare a sufletului, aflare a animalului de putere și a plantei/arborelui aliat;
~ Introducere în permacultură și demonstrații de hrană vie (zilnic pentru doritori se pot organiza mici workshopuri);
~ Prezentare proiecte „Hrană pentru copiii paradisului” și „Afacerea ca binefacere”;
~ Masaj de relaxare și activare a energiei latente;
~ Kapnobatai;
~ Vizite în rezervație și Delta Neajlovului, la Mănăstirea Comana și la Casa Memorială Gellu Naum.
Costurile sunt super rezonabile si citez:
"Pentru a asigura continuitate evenimentelor la Comana și pentru amenajarea locului sunt necesare anumite fonduri de aceea:
1.vom stabili niste tarife minime pentru cazare și masă în valoare de 20 de lei pe zi de persoană;
2.și lansăm invitația de a oferi donații pentru evenimentele la care participați și proiectele prezentate."

Mai multe detalii gasiti aici.
Si mai multe detalii la: 0246 283 082, 0731 137 919 (semnalul de vodafonne este foarte slab în Comana, de aceea uneori e posibil ca acest număr să nu fie activ ) și la petrea.ciortan@gmail.com
Ar fi ideal ca cei care vor sa vină să confirme participarea pentru ca organizarea să fie mai eficientă!

Abia astept! Ne vedem acoloooo!!!

We are all made of stars

Nu stiu altii cum sunt dar eu cu siguranta am subscris din greu, ani in sir, constient si inconstient, la zicala: „lauda de sine nu miroase-a bine!”...
Aceasta MAAARE vorba de duh care ne ajuta sa fim mici, umili si modesti, cum cica, e bine sa fii :)

Din pacate (sau din contra) adevarul e ca a te reduce pe tine nu ajuta niciodata pe nimeni...



Zelosi din fire, ca nu cumva sa cadem in pacat, refuzam cu fervoare orice vorba buna la adresa noastra si fugim de complimente ca apucatii. Si iac-asa ne rezumam la a ne vedea numai defectele si a stii numai ce n-am facut si a ne gandi la ce nu suntem si ce nu facem si ce nu ne iese!

Si daca, cumva, indrazneste cineva sa ne faca un compliment, sarim instant cu gura pe el (pe compliment adica): Ah, nuuuu! Vi se pare! Who, meee? Nu sunt eu ala! Eu sunt mult mai naspa, sigur v-a intrat ceva in ochi de vi se pare ca arat bine!
Sau: Pfiu! De data asta l-am pacalit, crede ca sunt calumea, dar cand o sa afle cum sunt de fapt sigur n-o sa mai vrea sa aiba de-a face cu mine.

Cam in stadiul asta eram eu acum cativa ani. M-am schimbat mult de-atunci, dar inca nu simt ca accept din toata inima complimentele celor din jur. Ma observ totusi atent si sunt constienta atunci cand le refuz. Imi spun cu blandete ca fiecare compliment e un dar, e o floare. Eu sunt o fiinta minunata, o creatie divina, nu am nici un defect, asadar nici un compliment nu este exagerat. Orice compliment poate fi imbratisat cu dragoste si acceptat in inima ca un dar pentru fiinta noastra. Nu intotdeauna imi iese dar simt ca am evoluat foarte mult si sunt mult mai deschisa sa-mi vad si sa-mi recunosc calitatile.

Si ca incununare a acestei evolutii, astazi am trait un moment magic, in care m-am vazut prin ochii altcuiva :) Prin ochii cuiva care mi-a facut un compliment. Mi-am imaginat (si in mare parte sunt cuvintele ei) ca ma admira pentru ca sunt curajoasa, pentru ca fac ce-mi place, pentru ca sunt „propriul meu stapan”, pentru ca m-am mutat din bucuresti, pentru ca „am iesit din sistem”, pentru ca am un partener de viata minunat cu care ma inteleg mai bine decat cu mine insami, pentru ca stau la curte si am gradina, pentru ca fac haine, pentru ca am avut rabdare sa invat singura sa fac haine, pentru ca am o pasiune, pentru ca sunt optimista, pentru ca scriu un blog, pentru ca fac miscare, pentru ca traiesc cu pasiune, pentru ca mananc sanatos, pentru ca stiu ce vreau si cand stiu ce vreau I go get it!

Prima mea reactie a fost : Yeah, right! Grass is always greener on the other side :)
But it's not really me... I'm not that great...Ea ma admira pentru imaginea mirifica pe care o are in capsorul ei despre mine. Asa cum fiecare ne uitam la cei pe care ii admiram si ne imaginam cat de magica o fi viata lor. Desi viata lor este, cel mai probabil, la fel de banala ca a noastra.

Dar apoi mi-am zis: Stai un pic! Toate lucrurile astea sunt adevarate! Chiar le traiesc si viata mea chiar e magica! Chiar sunt curajoasa! Chiar sunt libera! Chiar traiesc cu pasiune! Am avut curaj sa-mi urmez visele in necunoscut si sa-mi pun in practica ideile nastrusnice nestiind exact unde ma vor duce! Si atunci cand mi-a fost frica am mers mai departe!

Am avut curajul sa fac lucruri „prostesti”, according to other people, si sa le spun apoi cu ranjetul pe buze: ”See? I told you to trust me!”

Am avut curaj sa ma schimb, sa fiu „neserioasa”, sa nu ma „maturizez”, sa risc, sa renunt la „stabilitate”, sa ma las in voia lucrurilor, sa raman fara bani, sa nu stiu exact ce se va intampla maine, sa-mi imbratisez fricile. Sa traiesc!

Si datorita curajului meu am ajuns aici! Traiesc o viata magica si lucrurile devin mai bune in fiecare moment! Asa ca imi multumesc din suflet si aleg sa ma vad asa cum sunt: frumoasa si curajoasa!

Pentru prima data in a very, veeeery long time, am trait un moment magic! M-am lasat admirata si incercand sa ma vad prin ochii admiratoarei am simtit cum e sa ma admir pe mine! And it felt sooo good!

Am simtit ca sunt mandra de mine. Am avut un moment de claritate si am vazut multe, multe stelute around me! Si am stiut atunci ca I AM made of STARS! We are all made of stars!

Va imbratisez cu drag! <3 Can you feel it? :)

Let's boogie!

Hello boogie pipaaal!!
Astazi declar deschisa era concursurilor si implicit si a premiiloooor! Iuppiii!
Te provoc astazi sa-mi spui 3 melodii care iti ridica instant vibratia, te fac sa te ridici de pe scaun si iti fac corasonu' sa salte de bucurie!

Am constatat astazi ca am in playlisturile mele mult prea multe melodii dramatice! Frumoase ce-i drept, dar parca-s otzara din alta lume. A fost o vreme mai dark in viata mea cand imi placea negrul, imi placea rockul (si inca imi mai place), imi placea melancolia si drama. Acultam over and over again melodii triste sau mai putin vesele care, desi frumoase si pline de suflet, ma ajutau cu brio sa raman in depresie! But not any more! I love bright, beautiful, fun stuff si drept urmare ar trebui sa ma mai updatez si la capitolul muzica. Am mai facut un post pe o tema similara, doar ca atunci era vorba de melodii care te bine dispun cand esti down. Tema de astazi se refera la melodii care te fac sa iesi la dans! Melodii care vorbesc (chiar si fara vorbe) despre cat de frumoasa e viata! Melodii care sa te inspire! Melodii care vibreaza de energie si care sunt pozitive de la cap la coada! Boogie songs!

Asa ca nu mai sta pe ganduri, treci la concurat! Lasa comment cu 3 melodii (numele lor si a cantaretului/formatiei sau si mai bine un link) care se incadreaza in tema si care-ti plac!

I like to move it move it and I looove King Julian si Madagascar!

Ce ai de castigat? Premiul este o bluza frumusica facuta de myself! Este masura M/L.

O sa aleg castigatorul in functie de commentariu si de melodii, dupa propriul plac! Si tinand cont ca I have been boogi-ing all day long e posibil sa fie mai multi castigatori ;)
Indiferent de sex, masura, rasa sau specie, sunteti invitati sa participati la concurs!
In caz ca iesi victorios/oasa si bluza nu e pe masura sau gustul tau sigur cunosti o fetiscana simpatica pe care s-o faci fericita ;)

PS: concursul e valabil o saptamana, deci se incheie vineri 23 septembrie si daca constat ca va plac concursurile vom mai face. si daca nu va plac, imi plac mie asa ca tot vom mai avea concursuri! :)

Revin cu o completare: va rog lasati si o adresa de email unde sa va pot contacta pentru premiu. Daca nu vreti sa va expuneti adresa de email in public :) dati-mi un email la "magicreminders@gmail.com"

Musafiri colibrieni

Ciudatelul de mai jos (si familia lui) vine seara pe'nserat si nu pleaca nemancat!
Suguie cu atata nesat la nectar din regina noptii ca uita de griji si tare mi-e ca daca o tine tot asa o sa fie pe cale de disparitie. Ozzy, motanul nost' a fost pe faza si pe unul l-a prins si l-a adus trofeu in dormitor :)) Acum sta la panda seara intre flori si cand apare cate un fluturoi, tzop pe el :)

Anywayz, ne place de dansul :) De Molia Sfinx vreau sa zic, caci asa i se spune dumnealui. I se mai spune si Fluturele colibri, pentru ca este des confundat cu Pasarea colibri :) Se spune ca sunt destul de rari!
Si cercetatorii inca nici n-au aflat de isprava lu' Ozzy :P

De ce nu mai mananc 100% crud

La cererea Iuliei si pentru ca mi se pare o tema faina o sa va spun astazi de ce nu mai mananc crud.

In primul rand o sa va povestesc despre o capcana, in care am cazut si eu de atatea ori: capcana alb si negru, bine si rau, adevar si minciuna. Cum ca ori esti 100% raw si atunci mananci numai hrana vie, ori, daca mananci de la 99% in jos inseamna ca nu mananci 100% raw si asta inseamna ca nu esti adeptul hranei vii. Din propria experienta am constatat ca modul asta de gandire absolutist, si asta e valabil in orice domeniu, nu numai referitor la hrana, duce de fiecare data la discriminare, neacceptare, struggle... si alte boacane din-astea.

La un moment dat am crezut ca hrana vie e cea mai buna si singurul mod de a te alimenta corect. Si asta inca e valabil si foarte corect, dar intr-un lume a logicii, intr-o lume a stiintei, intr-o lume calculata. Eu din fericire, traiesc acum intr-o lume magica, unde totul e posibil, unde nu exista reguli si limite, unde fiecare face ce vrea si orice crede a fi posibil, e adevarat pentru el :)

La un moment dat am crezut ca exista lucruri absolut bune si lucruri cu siguranta rele. Eram vesnic in cautarea adevarului, in cautarea dreptatii. Eram intr-o misiune de nimicire a ignorantei in care eram sigura ca ne aflam majoritatea. Vroiam sa gasesc metode si solutii care functioneaza pentru ca sunt bune si pentru ca sunt adevarate, logice si drept urmare n-au cum sa nu fie perfecte.

Gandirea in alb si negru si cautarea frenetica mi-au prins foarte bine la vremea respectiva. Am fost bombardata de informatii noi si la inceput absolut socante. Eram revoltata pe nestiinta si ignoranta si nesimtirea si nebunia din sistemul medical. Eram suparata ca nimeni nu spune si nu face nimic, ca oamenii mor fara sa stie de ce, ca oamenii mananca fara sa stie ce, ca lumea e asa cum e. Asa ca am cautat adevarul si pana la urma l-am gasit. Dupa ce l-am gasit, l-am trait. Am mancat 100% raw timp de 6 luni si m-am simtit excelent. Am slabit, aveam mai multa energie, dar ceea ce consider eu a fi cea mai importanta schimbare a fost la un nivel mult mai subtil. Am inceput sa ma simt si sa gandesc altfel. Ceva s-a schimbat in mine. Am facut un click. Adevarul meu nu numai ca m-a facut alt om fizic dar m-a restructurat complet, la toate nivelurile.
Asa ca il predicam peste tot, cu frenezie. Cu toate ca mi-era bine si imi placea sa vorbesc despre asta ma simteam cateodata inconfortabil.
Mi-era greu sa ma uit la familia mea sau la oamenii cu care intram in contact si sa nu ma gandesc ca o sa aiba probleme de sanatate daca continua sa manance asemenea prostii. Cand vedeam pe cineva mancand ceva „naspa” ma gandeam instant: „pai de-aia e asta asa de gras” sau „de-asta e bolnav” sau ”de-asta e asa timid sau deprimat”. Am avut si perioada clasica de agresivitate, cand incercam sa conving pe toata lumea, a urmat apoi perioada cand m-am calmat si mi-am dat seama ca lumea nu se va convinge cu forta si ca fiecare trebuie sa-si gaseasca drumul lui.

Apoi, in primavara lui 2010, a inceput o perioada tulbure in care am stat mai mult in Fagaras si in careeram foarte solicitata emotional. Tatal meu era tot mai bolnav. Cei care ati mancat raw sigur ati observat ca sunteti mult mai sensibili. Iti simti corpul mult mai bine si esti constient de tot ce se intampla in interior. Cateodata mi-era foarte greu sa rezist. Simteam durerea, tristetea, disperarea, deznadejdea in fiecare celula din corpul meu. Era tortura.
In perioada asta am inceput sa mai mananc paine si cateva chestii gatite, intr-o zi din weekend. Aveam duminica in care puteam sa mananc gatit. Dar fara produse animale, pe care oricum nu le mai mancam de cativa ani.

Dupa ce tatal meu si-a luat la revedere, o noua etapa a inceput in viata mea. Simteam din nou ca m-am transformat. Ma simteam uplifted. Asteptasem cu nerabdare momentul cand voi trece inapoi pe 100% raw si am simtit ca asta este. A inceput atunci o perioada de cateva luni in care mancam 100% raw o luna –doua si apoi cateva luni in care mancam gatit. Mi-era foarte usor sa mananc raw, ma hotaram dintr-o data, de azi mananc crud si gata. Asa era. Mi-era foarte usor pana intr-o zi cand incepeam sa ma indoiesc. Parca ma simteam rece inauntru. Imi doream parca din tot sufletul sa mananc ceva cald. De cele mai multe ori pofteam linte sau cartof sau fasole si legume la abur. Ma gandeam ca nu e mare lucru si e absurd sa ma gandesc ca asta e ceva nesanatos. Mai ales uitandu-ma la ce mananca lumea in ziua de azi! Cand mancam prima masa gatita, dupa perioada de cruditati, mi se parea ca sunt in rai. Ma incalzea si ma faceam sa ma simt acasa. Pentru mine, asta era „comfort food”.

M-am observat atent in tot acest timp si am observat ca desi mananc crud, tot am o relatie nesanatoasa cu mancarea. Parca devenisem obsedata de mancare. Ma gandeam mereu la asta, imi doream sa mananc pentru totdeauna hrana vie si nu reuseam asa ca ma simteam mereu vinovata si kind of a looser. Stiam pe de alta parte ca dieta mea, chiar si cea 100% raw se poate rafina. Cateodata simteam ca si mancarea cruda este grea. Fizic, simteam nevoia sa mananc tot mai putin, si tot mai usor, dar mental nu puteam sa tin pasul cu asta si ma temeam oare unde o sa ajung. Mancam foarte putine calorii, pentru ca mai mult nu intra in mine asa ca slabisem destul de mult, aveam aproape 50 de kile si nu ma simteam bine cu corpul meu, parca mai mergeau 3-4 kilograme in plus.

Am reinceput cautarile. Ma gandeam ca undeva fac o greseala. Sau poate mai multe. Tot ce imi doream era:
- sa mananc 100% raw
- sa nu-mi fie greu
- sa ma simt bine
- si drept urmare sa fiu sigura ca fac ce trebuie.

Stiam de dieta 80-10-10 si am zis hai sa o incerc. Asta insemna doar fructe si legume, fara grasimi si fara sare. Trebuia sa elimin nucile si grasimile. Nu complet, puteam manca un pumn de nuci/seminte o data la cateva zile, dar cine a mancat raw stie cate nuci, uleiuri si sare intra in toate preparatele raw. Pana si avocado era cu portia. Nu mi-a fost greu cu nucile ca oricum corpul meu le considera prea grele si nu prea mancam multe. Dar cu sarea si uleiul mi-a fost ceva mai greu. Sa mananci salata goala, fara pic de sare sau ulei.. nu era chiar usor. Si totusi am tinut dieta asta aproape doua luni. Am constatat atunci cand am mancat ceva sare si grasimi ca imi explodeaza inima si ma simt grea ca un butoi. Am observat destule imbunatatiri dar parca beneficiile nu erau pe masura sacrificiului.

Cu fiecare pas facut inspre „mai bine”, ma simteam mai constransa si mai speriata. Aveam zile in care ma simteam deznadajduita, dezorientata. Cu atatea carti citite si atatia ani in care am studiat, tot nu stiam ce e mai bine. Nu ma simteam excelent, cum ar fi trebuit, cu asa o dieta extraordinara. Cu fiecare pas facut inspre mai bine, tot se poate mai bine. Simteam ca drumul devenise tot mai ingust si efectiv ma sufoca, nu mai pot face fata. Cel mai mult ma stresau toate informatiile pe care le stiam. Stiti si voi ca gasesti pe net tone de informatii contradictorii inclusiv despre raw food. Parca mi se invarteau deasupra capului ca un stol de albine si nu le mai suportam. De fiecare data cand aveam momente din-astea, ma refugiam in locul unde cat de cat ma simteam ocrotita: in mancarea gatita. Cateodata „exageram” si mancam pizza vegetariana, orez chinezesc sau ceva dulce. Si uite-asa oscilam intre raw si gatit dar pastrand mereu flacara aprinsa pentru hrana vie. Stiam in sufletul meu ca intr-o buna zi voi manca 100% crud, organic si eventual cultivat de mine :)

Dar intre timp, titlul de crudivor absolut la care tanjeam, ma facea sa sufar. Ma simteam prost, fara valoare, simteam toata chestia asta ca pe un esec, parca nici nu aveam voie sa vorbesc despre hrana vie atunci cand nu mancam numai crud. Si cum ma invarteam mult pe la casa rawz, va inchipuiti ce era in inima mea.

Stiu acum ca toata chestia asta a fost pentru mine si o maaare lectie despre control. Am incercat ani de-a randul sa controlez tot ce misca in jurul meu ca sa ma simt in siguranta. Am trait cu impresia ca de fiecare decizie a mea (fie ea cat de mica) depinde soarta omenirii. Ei, hai, nu chiar a omenirii, dar cu siguranta a mea! M-am strofocat si am cumpanit si am cautat si am studiat, doar, doar voi reusi sa fac alegerea corecta, sa actionez cum trebuie sa fac ce trebuie, sa zic ce trebuie, sa mananc ce trebuie, sa fiu perfecta!

Acum e vremea sa am incredere in viata si in univers. Pot sa ma relaxez si sa stiu ca I'm taking care of. Nu trebuie sa mai car pe umerii mei intreaga lume. Nu e treaba mea sa controlez caile universului si slava domnului nici n-as putea!
E extraordinar sa simti din toata inima ca esti in perfecta siguranta, ca viata are grija de tine, ca din moment ce faci ceva insemna ca faci exact ceea ce trebuie, ca toate lucrurile de care ai nevoie sunt aici, langa tine, ca viata iti arata exact ce trebuie sa faci, doar ocupa-te de ce e fix in fata ta. Daca vrei sa stii ce trebuie sa faci uita-te in fata ta. Iar daca vrei sa stii ce trebuie sa mananci, vezi ce ai la indemana :) Stop thinking about it! Stop fussing! Stop struggling! Let go and relax! Esti in siguranta! Totul este bine! :)

Si iaca-asa a trecut vremea si ne-am mutat la tara. Mancam si gatit pe vremea aia dar tot speram sa ma dau pe brazda, mai ales aici, unde o sa am legume crude si verzituri berechet.

Si cand colo au trecut cateva luni bune pana sa se faca ceva in gradina :) Nu aveam bucatarie, frigider, aragaz, chiuveta sau piata asa ca am mancat ce-am gasit si ce luam pachet din oras de la mame (mama mea si mama lui luci care locuiesc in Fagaras, la 7 kilometri de Ileni). Munceam mult in gradina si la ora mesei, mancam cu pofta orice se gasea in meniu :)


Si, treptat, ca prin minune, am inceput sa ma relaxez. M-am luptat si aici un pic cu mine, de ce sa mint, dar lucrurile parca au inceput sa se domoleasca. Am simtit nevoia si parca si dreptul la o pauza. Am simtit ca toata chestia asta cu mancarea a devenit mult prea complicata si stresanta! Asa ca am hotarat ca voi face o schimbare tactica: mintea va fi de acum arma mea secreta :) De acum inainte, voi fi unul din acei oameni care mananca orice, oricat si oricand si se simt excelent!! Stiti ca oamenii astia chiar exista! :) Si eu voi fi unul dintre ei! Just because I believe I can! Am hotarat ca asta va fi misiunea mea de acum inainte! And I'm sure I'm gonna make it happen!!! Stay tooned for the formula :)

Mi-am propus ca de acum inainte sa mananc orice imi trece prin cap si sa ma simt bine. In mintea mea s-a produs o transformare. Aproape pe nesimtite. Pur si simplu m-am trezit intr-o zi si am hotarat: o sa am mai multa incredere in ceea ce simt si o sa mananc exact ceea ce-mi doresc. Nu mai vreau sa simt ca-mi refuz nimic. O sa accept toate dorintele mele, fie ca vin din corpul meu, din mintea mea, din psihic sau din vreo trauma ascunsa. Le accept si le imbratisez cu drag. Le las sa-mi fie calauze si dascali.

De atunci am poftit tot felul de „ciudatenii”: macaroane cu branza, taietei cu lapte (de care inca n-am papat ca n-am avut ocazia), ochiuri, cartofi prajiti, ciocolata.. si cate si mai cate. Am ajuns sa mananc toate astea si sa nu ma simt vinovata. Si sunt tare mandra de mine. Pentru mine e o realizare. Nu vreau sa trec prin viata si sa zic: uite, chestia asta nu pot s-o fac! Mi-e pofta de un ecler cu ciocolata si nici nu pot sa nu ma mai gandesc la el dar nici nu pot sa-l mananc fara sa ma simt vinovata. Eu am ales sa-l mananc, sa mi-l scot din sistem si sa nu ma simt vinovata pentru asta.

Chiar daca m-am ingrasat, ma simt bine cu mine, sunt mai grounded, ma simt in siguranta, ma simt mai conectata cu natura, cu partea fizica, materiale, simt ca ceva sau cineva are grija de mine. Ma simt mai confortabil cu mine:)
Bineinteles ca nu mananc numai gatit, mananc fructe, am mancat zeci de pepeni vara asta and I love them! Mananc in continuare salate, imi fac sucuri atunci cand am chef, mancarea gatita este mai mult la abur sau gatita 15 minute. Nu mananc carne pentru ca asta oricum am scos-o din meniu de vreo 5 ani pentru ca nu-mi place. Mananc (doar daca imi trebuie) un ou pe luna si o cana de lapte (crud) pe saptamana.
As putea sa ma incadrez lejer la vegan sau 70% raw vegan, doar ca nu mai sunt in cautare de titluri si sabloane ca "raw foodist", "crudivor" sau "vegan/vegetarian". Eu sunt eu, mananc de toate si sunt valoroasa pentru ca exist! Nu pentru ca sunt desteapta si mananc cea mai "sanatoasa" mancare din lume :)

Bineinteles ca nu mi-am spalat creierul de toate informatiile pe care le-am adunat cu grija in toti acesti ani. Stiu in continuare cat de bune sunt cruditatile si tot ce spune la carte ca e bine sa faci :) Doar ca nu imi mai conduc viata dupa ele. Le folosesc ca pe niste ustensile de sprijin. Spre exemplu stiu ca e bun smoothie-ul verde, dar daca mie nu-mi place si am si vomitat de cateva ori dupa el, de ce sa ma omor cu zile? De ce sa ma consider naspa ca am renuntat sa mai incerc sa-l consum sau ma conving ca asa este in primele zile sau poate e o detoxifiere... bla, bla, bla
De acum o sa las intuitia si bunul simt sa conduca si folosesc mintea si informatia logica pe post de copilot :)

Am ales sa ma relaxez! Am ales armonia, am ales o lume in care totul e asa cum trebuie sa fie, totul curge usor, totul merge de la sine! Life is easy! Don't make life a struggle!

Hrana vie am mancat si pot oricand sa-mi impun sa mananc numai crud. Dar nu mai vreau ca viata mea sa fie despre impuneri. Nu mai vreau sa fie despre: „Fac asta pentru ca este cel mai bun lucru. Sunt sigura cu mintea mea, am citit despre asta, este logic, este adevarat!”

Vreau ca viata mea sa fie armonioasa, sa ma simt bine cu fiecare alegere, sa nu ma judec pentru niciun gand, sentiment, dorinta, oricat ar fi ea de „nelalocul ei”.

Vreau sa STIU adevarul. Sa nu-l iau de nicaieri decat din MINE. Cum as putea altfel sa ma simt stapana pe viata mea? Cum as putea altfel sa stiu in fiecare secunda ca fac ce trebuie? Cum as putea sa fiu libera?

Nu mai vreau sa cred in lucruri rele. Si nici in bune. Lucrurile sunt bune pentru exista. Universul n-a creat nimic care nu ne este de folos. Niciun obiect, nicio fiinta si nicio actiune nefolositoare. Hrana vie imi este de folos, mancarea gatita imi este de folos, ciocolata imi este de folos si tot ce vine in viata noastra ne este de folos.

Daca intr-o buna zi o sa poftesc numai cruditati, atunci asta va fi viata mea! Pana atunci, ma bucur de viata in toata splendoarea ei si stiu ca tot ce aleg sa cred este adevarat pentru mine. Asa ca aleg sa cred in spontaneitate, in bucurie. Aleg sa cred ca daca mananc exact ce poftesc este pentru binele meu! Aleg sa cred ca tot ce vine din interiorul meu e bun si frumos! Aleg sa ma iubesc asa cum sunt acum!

Taramul fermecat

Lumea mea perfecta este...bineinteles...perfecta :)

Lumea mea ideala poate fi descrisa cel mai bine de urmatoarele cuvinte: magie, valuri, distractie, prieteni, relaxare, vacanta, reintalnire, bucurie, speranta, entuziasm, culori, vibratie, lumina, verdeata, idei, noutate, surprize, activ, varietate, abundenta, flow, armonie, fresh, suport, daruire, creatie, vise, succes.

Lumea mea ideala miroase a musetel, a fructe delicioase, a iarba, a primavara, a flori, a mare, a soare, a frunze, a piele de bebelus, a arome exotice, a cacao, a proaspat, a curat, a paine calda, a liliac. Si mai nou miroase a Nightwish. Sweet and comfy! Mersi Diana!

Lumea mea ideala suna asa: valurile marii, chicote si rasete, muzica de chillout, sunete vesele, ciripit de pasarele, fredonat in surdina, muzica de dans

Lumea mea ideala are gust de mango, de ciocolata, de fructe exotice, de suc proaspat, de pepene verde, de inghetata, de suc de soc.

Lumea mea ideala se simte: moale, diafana, confortabila, relaxanta, fluffy, warm, fresh.

Cand ma gandesc la lumea mea magica vad: o casa incapatoare, frumoasa, primitoare, natura, verdeata, familie, copii, flori, prieteni, armonie, multe culori, calatorii, intalniri, oameni, animalute, mare, copaci, piscina, multa veselie, abundenta, copaci infloriti, fluturi mari, colorati.

In taramul fermecat eu ma simt: libera, completa, extraordinara, minunata, valoroasa, bogata, talentata, puternica, intelegatoare, saritoare, darnica, vesela, perfecta, plina de energie, vibranta, frumoasa, curajoasa, sanatoasa.

De multe ori suntem atat de ocupati cu a controla tot ce se intampla in jur sau a ne feri de rele sau cu tot felul de alte lucruri incat nici nu stim ce ne dorim de fapt de la viata. Stim exact ce nu mai vrem sa experimentam dar nici nu ne-am gandit vreodata ce ne-ar face fericiti.

Dar daca noi nu stim ce vrem, cum ar putea oare viata sa ne faca fericiti? Este important sa avem o imagine clara a ceea ce ne dorim, pentru ca astfel transmitem universului un mesaj ferm: Asta imi doresc de la tine!
Si astfel, permitem Legii Atractiei, sa aduca in viata noastra ceea ce ne dorim :)

Tu stii cum arata, se simte, miroase si ce gust are lumea ideala? Stii cum arata lumea care contine absolut tot ce ti-ai dorit vreodata? Vei spune ca nu ai cum sa stii pentru ca nu esti acolo. Dar, din fericire, noi avem aceasta unealta magica, pe numele ei mic: imaginatia. Desi afara tuna si fulgere, noi putem calatori cu mintea noastra pe tarmuri insorite. Si chiar daca in viata noastra nu toate merg cum ar trebui, ne putem imagina cum ar fi sa fie totul PERFECT!

Daca cumva nu traiesti inca in lumea viselor tale, intr-o lume perfecta, atunci te invit sa faci si tu un tur imaginar, cu toate cele 5 simturi, in taramul fermecat.
Indrazneste, fii darnic, implineste-ti absolut orice dorinta, fie ea mica sau mare.
Si spune-mi apoi, tu cum ai descrie lumea ta perfecta?