Fiinta minunata care esti TU

Tot citind si invatand despre iubirea de sine, credeam ca stau destul de bine la capitolul asta. Credeam ca ma apreciez suficient si ca sunt in plin proces de dezvoltare a aprecierii mele.

Dar in ultima vreme, tot citind si rascitind cartea lui Louise Hay „Poti sa-ti vindeci viata”,
m-am intrebat din tot sufletul, oare eu cat de mult ma apreciez de fapt? Cat ma pretuiesc si cat ma iubesc? Si am cautat in mine semne ale acestei preturi. Am cautat in trecutul meu momente de bucurie, de multumire de sine, momente de iubire. Am constatat cu tristete ca nu gasesc mai nimic. Am vazut atunci mai clar ca iubirea de sine, la fel ca orice alta iubire, nu e doar un concept, sau o idee. Aprecierea la fel, nu este doar un „BRAVO” mecanic, pe care-l spui cand vine copilul acasa cu nota zece. Pretuirea adevarata nu este doar o evaluare a aptitudinilor, ca aia care ti se face la serviciu din cand in cand. M-am intrebat sincer cat de mult ma apreciez si n-am gasit in mine decat cuvinte, idei sau raspunsuri mecanice. N-am gasit niciun sentiment. Poate ca nu era un moment potrivit, poate ca inima mea era blocata. Poate ca mintea mea era incetosata. Cu siguranta exista scuze, dar am simtit ca un junghi raceala care suiera in inima, in locul iubirii de sine. Am simtit cu deznadejde ca sunt un copil abandonat, trist, neiubit si neinteles, vesnic certat si imbrancit de propriile ganduri.

Am incercat apoi sa ma conving cu mici semne ale preturii. Sa incep de undeva, de la ceva cat de mic. Am incercat sa ma joc de-a „Imi place de mine pentru ca:” Si m-am gandit ca sunt o persoana asa si pe dincolea si ca fac si dreg. Si am incercat sa vad de ce m-as putea pretui. Si mi-am spus si mi-am tot spus ca sunt o fiinta creata de univers, la fel de perfecta ca universul insusi. Si intr-un final, am recunoscut, pentru prima data, ca nu simt nimic fata de mine. Ca intr-o poveste nefericita de iubire. Imi vad valoarea, pot face liste cu talentele si calitatile mele, stiu de ce as putea fi pretuita, dar nu simt nimic fata de toate astea.

Si atunci mi-am dat seama ca nu am inteles iubirea de sine asa cum trebuie. Stiu cum e sa iubesti. Imi iubesc mama, tatal, fratele, il iubesc din tot sufletul pe Luci. Si e simplu de vazut ca a iubi si a face liste cu calitati nu au nimic de-a face una cu alta. Dar pana acum, iaca, nu m-a dus capul sa vad asta. N-am inteles ca a te iubi pe sine seamana bine cu a iubi pe altcineva. Nu-i nimic Doamne, bine ca m-am luminat in ceasu’ de pe urma :)
Daca vrei sa afli cat de mult tii la tine uita-te cum iubesti pe altii. Si vezi apoi daca simti la fel si fata de tine.

Cand ma gandesc la luci mi se umple inima de bucurie. Atunci cand ma gandesc cu drag la luci ii vad toate calitatile. Atunci cand iubesc nu judec. Atunci cand simt iubire vad potentialul maxim al fiecaruia. Atunci cand iubesc trec cu vederea si sunt indulgenta. Iubirea iti face inima sa cante! Eu nu am simtit NICIODATA asta cand m-am gandit la MINE! Cred ca in adancul meu consideram ca asta ar fi cel putin ciudat. Credeam ca asta ar putea fi o dovada de vanitate. Credeam ca iubirea de sine seamana mai mult cu lauda de sine. Nu intelegeam ca a te iubi pe tine insuti chiar inseamna a fi INDRAGOSTIT de tine si de tot ceea ce esti. Si eu eram far, far away de toate astea. Relatia mea cu mine este una distanta, este una calculata, goala, trista. M-am simtit atunci tradata si deznadajduita. M-am simtit singura. Dar din deznadejdea mea a luat nastere o dorinta. Dorinta arzatoare de a ma cunoaste, de stii cine sunt si de a-mi simti valoarea si puterea. Mi-am dorit din toata inima sa ma iubesc. Si am intuit cat de frumoasa imi va fi viata atunci cand ma voi iubi cu adevarat. Si m-am rugat cum nu m-am mai rugat de cand eram mica: „Doamne! Vreau sa-mi cunosc valoarea si puterea! Vreau sa ma simt atat de importanta si de valoroasa pe cat m-ai facut! Te rog doamne ajuta-ma sa vad cine sunt si atunci o sa ma iubesc cu adevarat!”

N-au trecut decat cateva zile de atunci si azi am primit un dar minunat. Prima farama de iubire. O clipa de apreciere. Un moment in care am simtit ca sunt valoroasa. Mi-am simtit bunatatea si am simtit cum inima mi se umple de drag pentru mine, pentru fiinta minunata care sunt EU.