Mancarea si emotiile

Astazi s-a facut o luna de raw, fara sare si low fat. Ce-am mancat in perioada asta?
Fructe, legume, verzituri, salate, sucuri din fructe si legume si smoothies, toate cat mai proaspete si nimic deshidratat. O data la doua - trei zile cate 1/2 avocado sau un pumn de seminte de floarea soarelui sau de migdale, in rest niciun ulei sau alte grasimi si totul fara sare.
Mi-as dori sa fac un rezumat despre asta, dar mie tot mereu imi iese altceva decat intentionez asa ca sa purcedem si vom vedea ce iese :)

Here it goes:

Am avut nevoie de foarte mult somn in perioada asta si din cate am mai citit corpul se readapteaza la schimbari si asta se simte. Organismul este obisnuit sa elimine o gramada de sare care este in exces. Atunci cand nu mai mananci deloc sare (decat cea naturala care se gaseste in plante) corpul continua o vreme sa elimine sarea cu care era obisnuit. Asa ca, in aceasta perioada te poti simti mai obosit si e bine sa mananci spanac si bete de telina, telina.. si alte alimente bogate in sare organica.

Mi-am recapatat si simt pe zi ce trece o imbunatatire a gustului. Simt gusturile fine ale alimentelor si nevoia sa le mananc cat mai simple, necombinate ca sa le "inteleg" mai usor.

Am pielea mai fina si ochii mai clari. Am slabit 3 kilograme. Mananc numai atunci cand mi-e foame, mananc exact atat cat imi trebuie si ma simt bine dupa fiecare masa.

M-am balonat in prima faza dar asta face parte tot din adaptarea organismului la schimbarile facute in dieta.

Mi-au reaparut simptome ale unor probleme vechi de sanatate inclusiv o durere ciudata de spate pe care am avut-o timp de cateva luni dupa un accident de masina.
Aceleasi lucruri le-am simtit si dupa primul experiment de 100% raw dar se pare ca vindecarea acestor probleme se face in rafinari succesive. In afara de asta am mai avut mici dureri de cap sau de dinti, care m-au tinut cateva ore, maxim 1 zi. Comparativ cu detoxifierea prin care am trecut cand am mancat prima data 100% raw, cea de acum este mai blanda (atunci am avut raceala, febra, dureri de cap, dureri de gat, mi-a curs nasul.. etc). Singura chestie mai ciudata este aceasta nevoie de somn. Somnolenta nu pare fi asociata cu nimic altceva, niciun alt disconfort, doar ca am nevoie de mult mai mult somn. Oricum, o repriza mica de 1 ora de somn in timpul zilei ma pune imediat pe picioare. Si mi-as dori mult sa reusesc sa ma culc mai devreme. Mi-e somn inca de pe la 8-9 seara si eu ma culc abia dupa 12 noaptea.
Sper sa ma refac iute - iute si sa va anunt cat de curand ca sunt plina de energie!!

Am facut in luna asta si cateva mici teste ca sa-mi fac o idee. Intr-o zi am mancat ceva ce continea o tzara de sare si in noaptea aia m-am trezit la un moment dat super deshidratata si imi batea inima ca nebuna. In alta zi am mancat cateva painici deshidratate de hrisca cu salata verde si putin pate de floarea soarelui cu alge si in seara aia m-a durut burta groaznic.

Experimentele astea mi-au dovedit ca nu e prea roz treaba atunci cand combini multe alimente (care pe deasupra mai contin si grasimi sau cereale), ca sarea e chiar nasoala pentru organism si ca produsele deshidratate pica tare greu unui stomac obisnuit cu chestii proaspete.

Am avut putine momente cand mi-a fost greu in rest a fost foarte simplu si natural, totul e mers de la sine. Pot spune ca mi-e chiar mai usor decat cand mancam crud cu sare, grasimi si preparate de tot felul. Acum totul e mult mai clar si mai simplu pentru organism care nu poate decat sa fie happy!! :)

Greu fizic fara sare si fara grasimi nu mi-a fost deloc, ba chiar am constatat cat e de simplu sa mananci totul in forma lui originala sau maxim dat pe razatoare sau in blender.
Nu te mai intrebi ce sa prepari, cum si cu ce, ca n-ai aia sau aia. Just eat something woman!
Greu mai tare mi-a fost totusi la GANDUL ca nu pot manca sarat sau combinat sau gras. De ce oare? De ce ma cramponez ca nu pot manca sare desi nu simt nevoia fizic si nici macar emotional sa mananc sarat? De ce mi se pare cateodata ca imi refuz ceva desi numai gandul ca voi manca acea mancare imi face rau? Ce bine ca incet, incet, incep sa inteleg tot mai bine raspunsul la intrebarile astea :)

Si cel mai greu cred ca mi-a fost pentru ca nu ma mai droghez cu mancare, pentru ca alimentele in forma lor cea mai simpla nu te lasa sa abuzezi de ele. Asta fiind o chestie foarte, foarte tare!! Sa va explic mai pe indelete:

Mi-e foame. Ma intreb ce as manca. Pot manca de exemplu o portocala. O mananc si inca imi mai e foame. Mananc inca o portocala si apoi inca una. Si atat! Nu mai pot manca. De ce? Oare pentru ca stomacul meu e plin? Nu.
Pentru ca as vomita daca as mai manca inca o portocala? Nu.
Pentru ca sunt somnoroasa si m-am calmat si mi-am luat gandurile de la griji? Nu.
Pentru toate neplacerile (sau placerile) care se intampla atunci cand mananci lucrurile grele si gatite si prajite si condensate care te adorm si iti alina durerile emotionale? Nu.

Pentru ca pur si simplu portocalele si-au facut datoria. M-am saturat si atat. Portocalele nu o sa ma ajute sa scap de stres, de emotiile negative, sa ma amortesc pana ce nu mai simt, sa ma doara burta ca am mancat prea mult. Dar asta nu e treaba lor!! Portocalele doar iti satura foamea. Asta este adevaratul job, adevarata menire a hranei sanatoase. Sa ne hraneasca si atat!

Noi am fost invatati de cand eram mici ca pentru orice problema solutia e mancarea. Atunci cand copilul plange...sigur ii e foame.
Atunci cand copilul e nervos/suparat/trist/plictisit sa-i dam o bomboana sa-si revina, sa-i bagam suzeta in gura, sa ii dam ceva sa roada.
Chiar daca nu ne este foame trebuie sa mancam, pentru ca mama a gatit si daca nu mancam si nu ne place se supara pe noi. Suntem santajati emotional sa mancam si suntem invatati ca mancarea rezolva toate problemele noastre.
Si iac-asa crestem noi mari si cand suntem tristi ne indopam pana nu mai simtim.
Si cand suntem nervosi ne indopam pana ne calmam.
Si cand nu stim ce sa facem cu noi ne ducem si deschidem frigiderul si nu stim ce sa mancam. Pana la urma insfacam ceva, orice ne iese in cale si mancam. Desi nu ne era foame.

Dar daca stai putin sa analizezi situatia iti dai seama ca nu functioneaza. Mancarea nu rezolva niciuna din problemele noastre. A doua zi te trezesti la fel de deprimat dar cu 2 kile mai greu. Mancarea nu face decat sa innabuse temporar simptomele problemei.
Nu face decat sa ne amorteasca astfel incat sa nu mai simtim. Dar pe termen lung orice problema innabusita si netratata ia amploare si intr-o buna zi vei fi nevoit sa te confrunti cu toate aceste emotii si probleme. Ele nu dispar. Ele se aduna in tine si cand nu va mai fi loc vor iesi de-a musai.

M-am analizat de-a fir a par in toate experimentele mele culinare din ultimii ani si pot spune ca am invatat o groaza de chestii si am avansat mult, mult, mult. Nu vreau sa ma laud dar merit sincer a big HUG from myself!! Ieeeei me!

Ma mir si ma minunez in fiecare zi de ce descopar si imi dau seama cat m-am schimbat. Schimbarea e lina, a fost treptata, s-a integrat in cine sunt acum, dar prin comparatie cu mine de acum un an – doi ani, pot sa vad clar ca m-am schimbat.

Am trecut de la a face chestii inconstient, de la a folosi mancarea in fel si chip fara ca macar sa-mi dau seama, la a o face in mod constient dar neputandu-ma opri si ajungand acum in stadiul in care ma opresc atunci cand incolteste pornirea pentru ca le contientizez inainte sa se intample.

Au fost vremuri cand infulecam incontrolabil prajituri si paine si iar prajituri si inghetata si pufuleti si ciocolata si chestii prajite si sarate si picante si cate si mai cate. Au fost vremuri cand o faceam inconstient. Pur si simplu mancam pana nu mai puteam si tot as mai fi mancat daca mai puteam. Mi-era apoi rau dar nu percutam cum ca ar fi ceva in neregula. Pur si simplu asta era viata.

Apoi au venit vremurile cand am inceput sa nu mai fiu multumita de senzatia de dupa infulecare. Ma simteam rau si era nasol tare. Imi placea tot mai putin.
Apoi au fost vremuri in care am mancat sanatos si raw si m-am simtit minunat. Am descoperit un nou fel de a te simti. Definitia simtitului bine a fost redefinita si inmultita si reinmultita continuu in mintea mea de atunci incoace.

Apoi am recazut in vechile tipare. Mancarea raw (fie ea si gourmet si condimentata si grasa si deshidratata) nu facea fata atat de bine la amortirea si innabusirea emotiilor mele. Si eu treceam prin cea mai turbulenta perioada din viata mea. Asa ca am inceput, disperata si innebunita de ceea ce faceam, sa mananc din nou prajituri si paine si pufuleti si toate cele. De data asta nu o mai faceam inconstient. Dar nici nu stiam prea bine de ce o fac. Eram tare suparata si nervoasa pe mine insami pentru ca vroiam sa mananc raw si nu reuseam. A trecut vremea, eu mancam in continuare compulsiv si mi-am dat seama ca imi fac mai rau din cauza felului in care gandesc decat rau imi face mancarea in sine. Vroiam sa mananc raw, vroiam sa fiu sanatoasa, plangeam ca dupa ce am citit atatea carti si stiu atatea lucruri nu sunt in stare sa le aplic si sa imi respect propriile sfaturi. Si nu intelegeam cum dupa atatea luni de mancare 100 % crud am putut sa revin la mancarea nesanatoasa si mai ales in asemenea hal :D

M-a ajutat mult si Luci in perioada aia si incet, incet am facut pace cu mine si cu ceea ce se intampla si am inceput sa am incredere ca ceea ce se intampla nu se intampla degeaba. Si iac-asa am ajuns sa fac pace cu mancarea. Am ajuns (taman eu, MEGA 100% raw obsessed!) sa mananc cartofi prajiti cu ligheanul si sa ma accept. Sa fiu ok cu mine si cu ceea ce fac. Si Doamne cat de tare e toata faza! Acum cand scriu chestiile astea pe hartie imi dau seama cum se leaga toate. Uuuf! Viata asta minunata cum le potriveste pe toate! :)

Am continuat sa mananc orice si sa ma accept, avand credinta ca o sa fie bine. Din cand in cand mai intram in panica si ma gandeam ca a trecut cam multa vreme si nu se schimba nimic. Speram ca intr-o buna zi sa-mi vina mintea la cap si sa mananc din nou crud dar deocamdata eram intr-o zona tare tenebroasa si imi era frica sa nu raman blocata acolo forever. Si intr-o buna zi am iesit la liman. Mai clara si un pic mai inteleapta.

Ce am invatat din experienta asta?
Am invatat sa-mi analizez reactiile si sa invat din ele.
Am invatat ca mancarea poate fi un drog si este folosita ca un drog de multi dintre noi.
Am invatat ca mancarea sanatoasa (adevarata noastra hrana) nu poate fi abuzata si folosita in alte scopuri decat ca hrana.
Am invatat ca inainte sa bagi ceva in gura este bine sa te intrebi de ce o faci? Ti-e foame? Ti-e sete? Te-ai plictisit? Esti stresat, nervos, deprimat, trist, neclar, pierdut, suferi?
Dupa ce afli raspunsul la aceasta intrebare mananca ce vroiai sa mananci si vezi cum te simti acum. Iti mai e foame? Iti mai e sete? Mai esti plictisit? Mai esti nervos, trist, deprimat, neclar? Daca ai obtinut ce iti doreai atunci e foarte bine! Daca nu...atunci poate ca mancarea nu este o solutie chiar pentru orice problema.

Ce am invatat eu este ca mancam de multe ori fara sa-mi fie foame, fara sa-mi fie sete, fara sa stiu ce am, poate din tristete, din neclaritate, nu stiam ce sa fac cu mine, mancam de nervi, mancam de pofta. Si nimic din toate astea nu se schimba dupa ce mancam. Tot nu stiam ce sa fac cu mine oricat as fi mancat. Si de-asta bagam in mine 10 prajituri. In incercarea disperata de a ma simti mai bine. Dar mancarea nu poate sa te faca sa te simti mai bine! E ca si cum ai incerca sa umpli cu apa o galeata sparta. Trebuie sa repari galeata nu sa torni apa ca nebunu' pana obosesti.

Asta ar fi rezumatul „revelatiilor” mele din ultima luna de hrana vie :)

PS: astazi am mancat o supa de urzici, yam, yam!

Reteta: O legatura de urzici blenduite cu o cana cu apa si cateva bete de telina - se scurge zeama printr-o punga de organza si se amesteca cu o legatura de marar si un fir de ceapa verde taiate marunt si zeama de la o lamaie (se poate pune si putina sare si o lingurita de ulei de masline extravirgin dar eu n-am pus)
Am mancat-o cu 3 rosii cherry :)