Misiune imposibila reloaded

Nu stiu cum se face, ca as incepe si asta postare egzact ca pe ultima :) Asta pentru ca iar plutesc in visare in camera mia cea minunata :) E atata pace si simplitate in jurul meu! E minunat!

Acum cateva ore am mers pana-n oras. Iesind din casa am dat nas in nas cu aerul placut al primaverii, cu mirosul de ploaie calda peste plantutele proaspat renascute, cu norii mari si pufosi, atarnand lenesi si putin incruntati peste case si campie, cu ceata ce-mbie la somn si visare, cu lumina inserarii. Cat de frumoasa-i natura!! Oriunde ma uit e plin de pace si magie!

M-am intors acasa cu inima voioasa si acum privesc in zare de pe geam. Mai mereu, curtea noastra e plina de pasari. Se cuibaresc in copacei, se balacesc in baltile de ploaie, se fugaresc una pe alta, se alinta, dorm, zboara sau poposesc ganditoare pe cate-un varf de brad. Hmmmm...oameni buni! Cat de faina-i viata si faptura toata! :) Numai ochi sa ai sa le vezi si inima deschisa sa le simti! :)

 

Asaaaa! Pe langa asta, eu vroiam sa impartasesc cateva lucruri cu dumneavoastra. Deodata sa va spun cum imi mai merge mie in noua asezare. Apoi, sa va impartasesc cateva retete de mancare vegana super mega delicioasa, sa te lingi pe deste nu alta! :P

Poate v-amintiti voi dragii mosului, cum va povesteam acum vreo 2-3 postari, despre cautarea sensului pierdut, a misiunii divine si a menirii intergalactice. Va anunt, ca dupa lupte seculare ce pareau ca nu vor inceta in veci, "cautarea sensului pierdut" si-a dat in sfarsit duhul. In locul dansei, incepe sa se contureze tot mai clar si mai puternic, un sentiment de pace si liniste. Stiu acum tot mai clar, ca ceea ce cautam e ceea ce sunt :) Si ceea ce fac e aproape irelevant. Si atunci cand ma dau la o parte, ceea ce sunt se exprima de la sine. Si atata timp cat sunt sincera si las viata sa curga liber prin mine, ceea ce fac reflecta simplu si natural, ceea ce sunt. Iac-asa!

Tot cautand o ocupatie care sa ma reprezinte si care sa-mi placa si prin care sa ma exprim si din care sa ma intretin, o luasem langa pe campie...ma cam luase durerea de cap de atata strofocare. Ma chinuiam sa ma prind daca sa renunt la cusut sau nu, sa mai tin tabere si ateliere sau nu, daca cumva sa ma focusez mai mult pe scris, poate ar trebui sa mai merg pe la cursuri, sa invat mai mult, sau poate sa ma ocup full time de gradinarit, sa ma mut cat mai repede la tara, sa mai raman la oras? Uof, cate pasiuni am, cum sa le impac pe toate. Parca-mi plac toate la fel de mult si totusi n-am timp sa le fac pe toate! Si totusi daca stau sa ma gandesc mai bine, n-am cum sa traiesc numai din gradinarit! Si totusi, pentru ce am venit eu in aceasta lume? Care sunt talentele mele ce se vor a fi exprimate? Ce am eu de oferit acestei lumi? Ce m-ar face fericita? Ce m-ar implini? Cel mai mult si mai mult as vrea sa organizez tabere, dar totusi nu ma simt pregatita sa tin numai ateliere.... Uof, uof, ce ma fac?! Cum sa fac si ce sa fac, toate cele sa le-mpac?? Ma simteam ca o matza care fuge dupa propria coada!

Si iata ca preabunu' Dumnezau dragutu' mi-a scos in cale exact ceea ce-mi trebuia sa ma linistesc nitel: Painea noastra cea de toate zilele! :) Asadar, de la inceputul lui Ianuarie, impreuna cu preaminunata Ioana, colega mea de casa si comunitate, livram paine de casa din faina integrala, crescuta cu maia si framantata cu manutele noastre. Si zilele trecute am (re)constientizat cat de fain e de fapt sa gatesti si mai ales sa framanti paine. Cat de simplu si frumos si manual si lipsit de atasamente si asteptari si conditionari mentale! Cata libertate! Cata simplitate! Framanti, amesteci, tai, toci, fierbi, bagi la cuptor, adaugi condimente...te relaxezi, te joci, te detasezi de ganduri si de griji! Minunat! :)

Si cum se leaga asta de menire, de exprimarea talentelor si implinirea scopului pentru care sunt aici? Pai e simplu! M-am prins eu intr-un final apoteotic, ca orice as face, ceea ce sunt, nu are cum sa nu se exprime! Ceea ce sunt cu adevarat nu are cum sa dispara. Ceea ce sunt, sunt! Si asta e tot ce e nevoie ca misiunea mea sa fie implinita.

Exist(?)!  Mission accomplished! :)

Nu-i nevoie sa faci nimic! Tot ce conteaza e ceea ce esti! Si culmea! Nici nu ai cum sa-ti ratezi menirea...pentru ca nu ai cum sa nu fii cine esti :)) Ioooi! Asa de simplu sa fie?

Asa ca m-am convins (pentru a nu stiu cata oara) ca nu-i nevoie sa planuiesti revolutii ca sa schimbi lumea sau sa te framanti cum sa faci sa exprimi ceea ce esti. Afla cine esti si apoi actiunea va curge firesc din A FI.

- Deci vrei sa spui ca poti inspira oamenii din jurul tau chiar daca esti vanzatoare la aprozar?
- De ce nu?
- Si poti fi un invatator spiritual care sapa santuri for a living?
- Sigur ca poti!
- Si nu e nevoie sa bati toba in Piata Sfatului sa stie toata lumea cine esti?
- Nu-i nevoie!
- Si poti darui din toate darurile tale fara sa fie nevoie sa iesi din casa?
- Da, da, da!
- Si poti schimba lumea, locuind undeva la tara unde te ocupi doar cu gradinaritul si cu propria ograda?
- Poti!
- Si nu e nevoie sa propovaduiesti si sa revolutionezi si sa protestezi si sa spui mai departe si sa transmiti si sa actionezi si sa lupti si sa faci si sa dregi?

- Nu e nevoie sa faci nimic. Ceea ce esti rezoneaza in intregul Univers, doar prin simpla ta prezenta. E simplu! E natural! :)

Asadar, acestea fiind constientizate, tot ce-mi ramane de facut, e ceea ce-mi place! Iuhuuu, pot face numai si numai ce-mi place! Si ce ma simt indemnata in fiecare clipa sa fac! Si in acest moment imi place mult de tot sa fac paine si sa gatesc :) Sa-mi explorez latura materno-casnica :)

Si sunt mereu deschisa la noi oportunitati. Doar ca de acum inainte am decis sa le las pe ele sa vina la mine. Intre timp prioritatea mea numarul unu este sa-mi fac viata cat mai simpla si mai frumoasa. Sa am grija de mine, sa ma rasfat, sa ma (re)descopar si sa ma pretuiesc :) Iupppiiii! :) Si restul o sa vina de la sine!

Stay toooned! Urmeaza retete de supa de rosii, supa de pui fara pui si hummus, toate vegane (adica de post - fara carne, lapte, oua).