Ce bine ca esti...impermanent

Stau in minunata mea camera si ma uit la munti. Totul e nemiscat: cerul, norii, casele, muntii, copacii. Chiar si pasarile care trec din cand in cand prin peisaj, sunt pline de pace. Si cuget in sinea mea: ce frumos si bine e ca te poti conecta la linistea si stillnesul a tot ceea ce exista! :) Cand toata agitatia din capul meu devine coplesitoare, privesc in jur si ma linistesc. Patul e nemiscat, toate lucrurile din camera stau cuminti la locul lor, pamantul imperturbabil sub talpile mele. Si incet, incet, se linisteste si mintea cea vesnic agitata :)

Si iac-asa, printre ganduri reciclate obsesiv, printre revelatii mai mici sau mai mari, printre momente de agitatie, nebunie, disperare si-apoi renuntare, acceptare si pace, printre bocete si ras isteric, printre imbratisari , vise, iluzii si deziluzii, printre toate astea, Viata merge mai departe linistita si imperturbabila! Isn't that niiiice? Nu-i asa ca-i linistitor sa stim asta? :)

Tot linistitoare a fost si vizita mea, de ieri, la Ileni. Mereu ma impresioneaza cata pace si simplitate si liniste poate sa fie intr-o gradina de la tara! Lipsa sunetelor "de oras" (motoare, trafic, oameni agitati...) si prezenta sunetelor de la tara (bocanituri si ciocanituri, oameni care mesteresc cate ceva prin ograda, gaini, curci, cocosul de dimineata, vacile care vin de pe camp....) mi se pare priceless!! Sunetele sunt foarte importante pentru mine, mai ales ca functioneaza ca time travelling tools. Iar copilaria mea magica a fost plina de sunetele de la tara si linistea profunda din spatele lor. Cat despre plantute! Tulaaai Doamneee cat le iubesc! Doamne, daca as putea sa dorm cu ele-n pat! Mi-a crescut inima cat o pita cu cartofi cand am revazut gradina in lumina proaspata a primaverii. Iesisera care mai de care: zambile, ghiocei, floricele, salata, tarhonul (marele supravietuitor pe care-l credeam pierdut pe vecie :P), cepele pe care le-am uitat prin straturi anul trecut, usturoi, branduse, loboda, rostopasca, urzicile, iarba, salatica... un intreg alai de fiinte mici si verzi si delicate. Si nu, nu-i vorba despre extraterestrii, sunt pamantene 100% :))

Asa ca mi-am reconfirmat pentru a o mia oara: locuinta mea ideala se afla la tara, intr-un satuc linistit. Poate fi si-o comunitate nou infiintata, dar daca e sa fiu sincera, inima mea ma cheama mai degraba intr-un satuc deja existent. Nu unul anume, poate fi oricare si oriunde. Il voi gasi eu la un moment dat :) Avem atatea sate frumoase! Nu stiu exact ce e, dar simt o energie puternica, supportive, atunci cand sunt intr-un sat linistit si retras (care nu-i la soseaua principala si nu-i prea tare modernizat). Cred ca in orice sat as fi, daca ma opresc si sunt atenta in jurul meu cateva momente, ma indragostesc complet. Imi place atmosfera de la tara. Imi place accesibilitatea naturii. Iubesc gradinile oamenilor si dealurile si pasunile si raurile si padurile...oamenii de la tara, babutele, atmosfera de dimineata, atmosfera de la pranz si atmosfera de seara. Sigur ca au si oamenii de la tara defectele lor, nu cred ca-s cu nimic mai speciali decat cei de la oras, dar in energia satului, totul este altfel. Cel putin asa simt eu. Posibil ca natura are forta mai mare, aerul e mai pur, linistea mai linistitoare si toate curg mai incet. Si asta se simte. I can feel it in the air! :) Cat de faaaain! Ma autoincurajezo-entuziasmez :) Observati? :)

Daaaa, deci pe asta am lamurit-o! Imi plac satele stravechi, intre dealuri si paduri, cu liniste si pace, cu plantute si babute! :) Poate fi aproape de un oras si musai trebuie sa fie o gasca de oameni pe aceeasi lungime de unda, care sa locuiasca acolo, cu mine. Dar nu-i graba, deocamdata este foarte bine si aici unde sunt! Experienta cu Brasvul este foarte valuable. Am plecat din Ileni, urmandu-mi inima, cum de altfel am facut si cand am mers de la Bucuresti la Ileni. Za Big trick cu following you heart este sa nu te agati de nimic. Mintea poate sa-i spuna inimii: pai care-i treaba? acum trei ani ziceai ca vrei musai la tara, apoi ai vrut musai la oras, acum iar vrei la tara. Ce-i cu tine! Nu esti de incredere. Hotaraste-te odata! Spune ce vrei si gata! Dar nu asa functioneaza. Inima te duce pe cararile pe care ai nevoie sa mergi. Si nu te opresti niciodata.Ai nevoie de experiente, ai nevoie de contradictii, energia are nevoie sa curga si sa se miste. Ai nevoie sa cunosti ambele fete ale monedei. Viata nu-i despre a ajunge undeva si despre a trage concluzii vesnice sau despre a gasi adevaruri absolute sau despre a-ti gasi locul in lume. Asa ceva nu-i posibil si ce bine ca-i asa! Ca dac-ar fi posibil cred ca cu totii am arata ceva de genu':

Din cand in cand, in viata noastra apare ceva minunat, care ne aduce bucurie. Poate fi o situatie, un loc, o persoana, un obiect, un job..orice altceva. Si fara sa stim si fara sa vrem, mintea incepe sa se agite. In loc se ne bucuram de timpul in care acest obiect e aici, cu noi si ne aduce bucurie, ne consumam incercand sa-l facem vesnic. Fara sa vrem o parte din noi incepe sa se teama ca vom pierde acel ceva, si odata cu el vom pierde fericirea mult cautata. Si incercam cu tot dinadinsul sa facem lucrurile sa dureze. Sa le facem "vesnice". Sa le punem in rama. Vrem sa fim siguri. Vrem sa stim. Vrem ca acel ceva sa fie vesnic aici cu noi. Si asta nu se intampla niciodata. Si daca am fi cu adevarat sinceri nici nu am vrea asta. Ai vrea sa ai vesnic acelasi job? De azi si pana mori? Ai vrea sa fii (blocat) cu aceeasi persoana in fiecare clipa din viata ta, de azi si pana mori? Ai vrea sa arati exact asa ca acum, de azi si pana mori? Ai vrea sa simti un singur sentiment (fie el si de bucurie) in fiecare clipa de azi si pana mori? Ar fi ca si cum ai fi condamnat, blocat, limitat. Condamnat sa fii blocat in ceva, condamnat sa-ti stii destinul pe de rost. Viata ta ar fi limitata si intre a fi viu sau mort n-ar mai fi mare diferenta. Daca ai stii ca ai miliarde de posibilitati, ai alege sa fii blocat in una singura? Eu zic ca nu! Decat sa aleg siguranta/certitudinea/moartea aleg incertitudinea, variabilitatea, impermanenta, viata!

Si daca viata iti ia ceva la care tii, ai incredere ca exista un sens in asta. Si daca e nevoie sa renunti la ceva drag, ai incredere ca altceva mai bun va veni. Viata vrea sa fie darnica! Dar trebuie sa fim deschisi la darurile vietii. Daca noi ne uitam dupa trandafiri intr-un camp plin cu maci, vom crede ca lumea e saraca si viata noastra e trista. Haideti sa deschidem ochii si sa privim cu atentie. Exista lucruri in viata ta pe care le iei de-a gata sau nici nu le vezi, in timp ce tu esti obsedat sa obtii ceva ce nu ai sau te lupti sa nu pierzi ceva important? Lucrurile cu adevarat importante si necesare  ne sunt oferite in fiecare moment, cu darnicie si fara nici un efort din partea noastra. Si nu exista obiecte perfecte si situatii perfecte si oameni ideali. Si viata nu ar trebui sa fie o perpetua cautare a acestor obiecte perfecte si apoi o lupta continua de a le pastra, de a le conserva. Nu e nevoie sa lupti pentru nici un lucru esential. Lucrurile esentiale iti sunt intotdeauna oferite gratuit, din abundenta si fara efort. Daca lupti pentru ceva, daca ceva este prea greu de pastrat, then let it go! You don't need it!

La fel si viata mea, nu-i despre unde ma aflu sau unde locuiesc sau despre a gasi locul ideal (desi cateodata poate parea a fi). Viata este despre a trai, despre a calatori, despre a fi. Si sentimentul ca ti-ar place un loc anume, este doar un magnet care te atrage, te conduce, te calauzeste in calatoria ta. Dar destinatia se va schimba mereu, nu vei ajunge niciodata undeva unde sa spui: GATA! Am ajuns! Mission accomplished.... Ok...si acum ce? :)) Viata merge inainte, viata se schimba mereu, viata e vie si proaspata si minunata! :) Si daca dai drumul la asteptari, desfaci pumnii, incetezi sa te incordezi, te relaxezi si deschii ochii, poti chiar sa te bucuri de tot ce se intampla. De toate rasturnarile de situatie, de toate lucrurile neasteptate, de vesnica incertitudine si impermaneta a vietii :)

Si astfel, stiind ca nu vrei sa stii, te poti deschide catre viata. E posibil ca acel lucru, care-ti aduce atata bucurie, sa dispara in curand din viata ta. Dar e posibil sa ramana aici pentru un timp indelungat. E posibil sa te muti din cand in cand sau e posibil sa ramai toata viata in acelasi loc, unde te simti fericit si acasa. E posibil sa fii singur sau sa imbatranesti impreuna cu un om drag. Orice e posibil, dar lasa viata sa decida! Lasa inima sa te conduca! Lasa-te surprins! Lasa-te trait! :)