In cautarea identitatii pierdute

Dragii mei,

Astazi vreau sa va povestesc despre framantarile mele din ultimele luni si despre cum am hotarat eu sa renunt la identitate :)

Dupa cum v-am mai spus, de pe 20 noiembrie locuiesc la Brasov. Am plecat din Ileni, locul pe care l-am simtit din prima clipa ca fiind Acasa, locul de unde credeam ca nu voi mai pleca pentru muuuulta vreme. Am lasat curtea, satul, ulita, gradina, plantutele, pe Ozzy si mai presus de toate, pe Luci, iubitul meu drag. Stiam ca o sa fie o schimbare mare. Credeam ca stiu cat de greu o sa-mi fie si credeam ca sunt pregatita. Dar adevarul este ca furtuna nu se simte niciodata la fel cand stai si te uiti pe fereastra sau cand esti in mijlocul ei.

M-am gandit mult pana sa hotarasc asta. M-am gandit si m-am razgandit cateva luni la rand. Au fost cateva momente importante cand am simtit pentru cateva ore, zile si chiar luni de zile, ca e imperativ sa fac anumite lucruri si sa iau anumite decizii. Si era ca si cum mintea mea era anesteziata. Vroiam sa gandesc logic care vor fi consecintele actiunilor mele si pur si simplu nu puteam. Si au fost momente cand am simtit ca asupra mea actioneaza o forta care ma..."forteaza" sa actionez. Tot ce puteam sa fac in acele momente era sa ma opun sau sa ma abandonez. Si am ales sa ma abandonez! De cateva luni incoace abandonarea totala in fata vietii este singurul ritual care ma ajuta. Si clar ca nu-mi iese intotdeauna si niciodata din prima :) Mai intai ma lupt voiniceste cu situatiile si cu emotiile, cu starile, cu gandurile, pana in ultima secunda, pana la ultima suflare. Si apoi, ma prabusesc epuizata, cu ochii in lacrimi. Si atunci se intampla o minune. Renunt sa mai lupt. Ma predau in fata vietii. Renunt la control si las viata sa ma traiasca. Eu dispar si ramane doar viata. Si atunci se topeste toata suferinta si toata indoiala si toate nebunia. Si ramane pacea. Si e minunat. Si apoi o iau de la capat! :) Si uite-asa, lectie dupa lectie, strat dupa strat, simt cum se topesc, una cate una, identitati, roluri si povesti.

Acum cativa ani nu stiam ca inseamna identitate, personalitate si identificare. Credeam, ca tot omul, ca a avea o identitate si o personalitate puternica sunt niste lucruri de apreciat. Si credeam ca e chiar periculos sa-ti pierzi aceasta identitate sau sa nu stii cine esti. Apoi, am inceput sa simt pe pielea mea, cum identificarea cu lucrurile exterioare, provoaca suferinta. Am inceput sa vad cum, ceea ce ma credeam a fi, se poate prabusi in orice moment si atunci o iau razna. Am inceput sa observ cum sufar atunci cand lucrurile cu care ma identificam imi erau luate pe neasteptate. Si cand spun lucruri, ma refer la multe "lucruri" :) Ma refer printre altele si la obiecte, bani, bunuri materiale, dar mai ales la statut, rol (in familie sau societate), preferinte, valori personale, "asta-mi place, asta nu-mi place", "uite: asta sunt eu", persoane din viata noastra cu care fuzionam, relatii cu care ne identificam, calitati sau defecte despre care credem ca ne definesc, aprecierea pe care o primim de la cei din jur... si cate si mai cate piese, care impreuna construiesc ceea ce maestrii numesc "ego"

Toate aceste identificari trebuie sa moara, mai devreme sau mai tarziu, in drumul nostru de la suferinta la pace interioara. Mentinerea acestei identitati iluzorii consuma foarte multa energie si pentru multi dintre noi, aceasta identitate a devenit foarte costisitor de intretinut. Toate aceste identificari (sau atasamente) sunt iluzii care ne impiedica sa vedem adevarul a ceea ce suntem cu adevarat.

More or less asta am simtit eu atunci cand am plecat din Ileni. Am simtit ca nu sunt intreaga, ca sunt atasata de foarte multe lucruri din relatia mea cu Luci si ca va trebui mai devreme sau mai tarziu, sa-mi iau inima-n dinti si sa dau drumul la tot.


Pana acum un an - doi, mare parte din ceea ce ma credeam a fi, suna cam asa: Eu sunt Teo care-l iubeste pe Luci, care-o iubeste pe Teo si traiesc fericiti impreuna de la 17-18 ani. Se inteleg de minune in toate aspecte. Iubesc aceleasi lucruri, aceeasi muzica, impartasesc aceeasi filosofie de viata, au crescut impreuna, iau decizii impreuna, fac totul impreuna, nu se cearta aproape niciodata si atunci cand se cearta se impaca si totul e si mai frumos decat inainte sa se certe. Si daca Teo e trista, Luci ii spune exact cuvintele de care are nevoie. Luci o apreciaza pe Teo pentru ceea ce ea este cu adevarat. Teo se simte in siguranta sa fie ea, atunci cand e alaturi de Luci. Teo se simte iubita, ingrijita, sustinuta, apreciata si nu are nevoie de nimic altceva decat are, pentru ca il are pe Luci. Luci o sustine pe Teo in tot ceea ce face. Teo are mult curaj si mult entuziasm si energie sa faca orice, pentru ca se simte sustinuta. Teo e fericita si ii place viata ei asa cum e. Dar nu stie ce s-ar face fara Luci. Gandul asta o sperie. Daca Luci ar disparea, Teo crede ca ar muri de tristete. Si daca n-ar chiar muri, sigur n-ar stii ce sa faca cu ea insasi, pentru ca tot ce stie ea este aceasta viata frumoasa impartita frateste la 2. Altceva nimic! Gandul de a fi fara Luci era de neconceput si de neaceptat!

A fost foarte dureros sa vad pentru prima data cum e sa fiu fara Luci. Si n-a fost alegerea mea. Viata m-a pus in fata faptului implinit. Si pentru ca nu am inteles si m-am opus si m-am luptat, a fost nevoie sa vad de mai multe ori. Si ultima data am inteles. Ultima data am cedat, am acceptat, am renuntat. Am inteles la un moment dat ca eu sunt o fiinta separata, ca eu sunt responsabilitatea mea si numai a mea. Si ca trebuie sa am grija de mine, sa ma iau "in primire" si sa ma vindec. Si in ultimul an de zile asta am facut. In ritmul propriu, cum am stiut eu mai bine, cum m-am priceput, am inceput sa ma responsabilizez si sa ma cunosc mai bine. Sa-mi iau in primire emotiile, sa-mi asum responsabilitatea pentru tot ce-am creat in viata mea. Sa-mi analizez mai de-aproape dorintele si nevoile dar si ranile si suferintele. Si a fost greu sa accept ca sunt ale mele si numai ale mele. Si a fost greu sa accept ca sunt o persoana separata. Si a fost greu sa nu ma mai vad prin prisma relatiei. Si a fost greu sa accept ca in viata mea exista mult mai mult decat o relatie frumoasa. Si ca mai inainte de toate in viata mea exist EU. Si a fost greu sa accept ca eu sunt mai importanta decat orice. Si a fost greu sa accept ca trebuie sa renunt de bunavoie. Si a fost greu dar incredibil de powerful sa vad cum iubirea vindecatoare pe care o asteptam era a mea pentru mine. A fost si greu dar si empowering si frumos si eliberator!

Si dupa un an de zile de integrat si procesat, intr-un moment de rascruce si poate si de sinceritate, am simtit in toata fiinta mea ca e timpul sa plec din Ileni. Eram in atelier, lucram la niste chestii pentru ca urma sa merg la Waha peste cateva zile. Si stand la masa, dintr-o data am stiut. Sentimentul a fost atat de puternic ca in acel moment am simtit sa ma ridic de pe scaun sa ma duc sa vorbesc cu Luci despre asta. Deja vorbisem de multe ori despre independenta si despre faptul ca suntem doua fiinte separate cu identitate proprie (lucruri pe care el le-a inteles intotdeauna mult mai bine decat mine). Dar pentru mine, ceea ce tocmai se hotarase in interiorul meu, era mult prea mult. Asa ca m-am impotmolit pe drumul dintre atelier si dormitor, unde era Luci. Dar sentimentul m-a urmarit toata ziua si seara, inainte sa merg la culcare, m-am rugat sa pot spune ceea ce simteam ca e imperativ sa spun. Am meditat impreuna cu piatra mea de Lapis (care contecteaza mintea cu inima) si am zis fie ce-o fi. Sentimentul era atat de puternic incat aproape ma impingea de la spate. Discutia cu Luci s-a deschis de la sine si pur si simplu m-am trezit ca el spunea ceea ce ma pregatisem sa-i spun eu. A fost incredibil si am stiut ca sunt pe drumul cel bun. Ma simteam ca o frunza luata de rau si purtata in voia apelor. Era super scary dar in acelasi timp totul era magic si surprinzator. Parca as fi pornit intr-o aventura.

De aici incolo, totul a inceput sa fie tot mai intens. Senzatii, stari, ganduri, emotii, evenimente, intalniri, intamplari, sincronicitati!

Si am avut momente de indoiala maxima, pentru ca mintea imi spunea: ce faci? esti nebuna? de ce faci asta? nu exista nici un motiv logic pentru care te comporti asa! Dar la fiecare pas primeam semne si confirmari ca sunt pe drumul cel bun si fac ceea ce trebuie. Si la fiecare pas eram tot mai sigura de ceea ce urmeaza sa fac. Desi au fost multe momente de indoiala si de razgandeala, lucrurile s-au legat apoi in tot felul de moduri sincronistice, astfel incat n-a fost nevoie sa decid prea multe. Mutatul meu la Brasov este in sine o poveste frumoasa si magica. Simt si stiu ca am fost condusa, ghidata si sustinuta in foarte multe moduri pe parcursul acestor cateva luni. Si de-asta am incredere sa merg mai departe! De-asta nu regret nimic! Asta imi da curaj sa trec prin toate starile insuportabile! Chiar daca, de la inaltimea mea, nu pot vedea prea bine, am incredere ca, in the big Picture, Totul este bine! Exact asa cum trebuie sa fie!


Si mi-a fost foarte greu in aceste luni. Pentru ca dincolo de un om, am lasat in urma tot ceea ce reprezinta el pentru mine: iubirea, aprecierea, siguranta, identitatea, blandetea, intelegerea, rabdarea, acceptarea, sentimentul de acasa, daruirea...iar acum toate astea va trebui sa le caut in mine insami. Si pana una alta, continui sa ma surprind cautandu-le in exterior. Si nu le gasesc nicaieri , usile mi se inchid in nas peste tot. Si incet, incet, incep sa inteleg ca nu are rost sa le mai caut. Si tot acest proces de zbatere interioara e foarte dureros... Am trecut prin valuri insuportabile de tristete. Am avut mintea vraiste, alergand ca nebuna in toate partile. Am avut senzatii fizice ciudate, anxietate, panica, teama, neliniste. M-am simtit abandonata, singura, disperata, respinsa, neajutorata, neputincioasa, vinovata, rusinata, blocata, furioasa, nervoasa....au fost interactiuni dificile si tulburatoare cu cei din jurul meu si multe chestii dezgropate si scoase la lumina pentru a fi vindecate.

Dar stiu ca toate astea fac parte din ceea ce mi-am asumat sa traiesc atunci cand am decis sa ma mut. Era clar ca voi suferi. E ca si cum smulgi un bandaj. Stii ca va durea. Si odata ce dai bandajul jos, nu-i ca si cum rana e gata vindecata. Vindecarea de-abia acum incepe. Si trebuie sa am incredere! Si am, pentru ca stiu ca Spiritul e undeva la pupitru si orchestreaza tot ceea ce se intampla cu mine! Asa ca orice s-ar intampla, chiar daca nu inteleg intotdeauna, stiu ca totul este bine!

Si sunt incredibil de binecuvantata si sustinuta in tot acest proces de vindecare! Stiu ca ingerii mei sunt mereu alaturi de mine si ma ajuta de fiecare data cand ma rog. Ii visez des pe tatal si bunica mea care-mi aduc alinare si mesaje de incurajare. Iar Luci continua sa-mi fie prieten bun si sprijin de nadejde. Intelege ce se intampla cu mine si accepta si el la randul lui ceea ce se intampla cu el. Multumesc din suflet omule drag si frumos! Esti minunat! :)

Eh, acum ca stim ca totul este bine, sa revenim la identitatea pierduta :)
De-a lungul vietii, identitatea mea a variat foarte mult. In liceu ma identificam cu anumite aspecte, apoi la facultate credeam ca sunt asa si pe dincolo, apoi am avut un job timp de cativa ani, timp in care m-am vazut in cu totul alt fel, apoi am fost handmaderitza, apoi raw foodista, apoi pasionata de spiritualitati, apoi m-am mutat la tara si am fost taran, gradinar, permaculturist, blogger... Si in timp ce eram toate astea, eram impreuna cu Luci. Asta a fost cea mai lunga si cea mai importanta poveste si identificare.

Fiecare din aceste identitati reprezinta o poveste. Fiecare din ele mi-a dat un sentiment de valoare. M-am valorizat intr-un fel prin fiecare din ele. Pentru ca fiecare a reprezentat o parte din sufletul meu in acel moment, au fost pasiuni sau preocupari in care am pus suflet si de-asta le consideram si foarte definitorii pentru ceea ce sunt. Dar la Ileni am inceput sa simt o zbatere. Am simtit pentru prima data golul pe care il lasa aceste preocupari/identificari atunci cand dispar. Am simtit ca, fara nici o pasiune/preocupare/ocupatie, eu nu stiu cine sunt si ma simt worthless in aceasta lume. Si cautam frenetic o noua pasiune, o noua preocupare, ceva care sa-mi faca inima sa cante de bucurie. Ceva care sa ma faca sa ma simt valoroasa. Dar de data asta n-a fost sa fie. De data asta n-am gasit nimic. N-am gasit pasiune pentru nimic! Dar, in schimb, am gasit ceva mult mai valoros! Am observat acest mecanism automat care cauta valoare in exterior, care cauta sa se identifice. Si am observat ca sufar pentru ca nu ma regasesc in nimic. Si am observat durerea si sentimentul de lipsa de valoare. Dar totodata am observat ca, desi nu am nici o pasiune si nicio identitate si nicio valoare, continui sa exist! Ia te uita!? Si atunci, cine sunt? Eu, acest ceva fara valoare si fara identitate? Ce este acest ceva? Si am descoperit ceva minunat! Atunci cand accepti sa fii lipsit de identitate, atunci cand accepti sa fii cel mai nevaloros si neapreciat, atunci cand renunti sa mai cauti ceea ce cauti si nu gasesti nicaieri, in acel nimic care ramane, te gasesti pe tine! Gasesti un spatiu vast si nedefinit! Gasesti nimicul si infinitul, all wrapped into one! Dar mai intai trebuie sa accepti sa te scufunzi in neant. Sa-ti accepti neputinta si nimicnicia. Sa accepti ca esti mic si neinsemnat. Si e ca si cum te-ai scufunda intr-o moarte. Acceptarea inacceptabilului.

Apoi vine eliberarea.

Si asta se poate face cu orice. Daca nu vrei sa te mai simti nevaloros, respins, neapreciat, vinovat, ca ultimul om, cand nu mai poti de durere, de suferinta, de tristete, cand nu vrei sa mai fi bolnav, cand crezi ca o sa innebunesti, cand ti-e frica de moarte, cand tii cu dinti de ceva, orice ar fi acel ceva, cand te impotrivesti cu tot dinadinsul, just let it happen! Let go of who you think you are! Renunta la lupta! Accepta inaceptabilul!

Acum cateva saptamani, ii povesteam unei prietene dragi ca ma simt ca si cum sunt in mijlocul furtunii, in mijlocul oceanului si ma tin de un pai ca sa nu ma-nec. Si in timp ce eram foarte convinsa si afectata de povestea mea, ii spuneam cum toata energia mea este concentrata in actul asta. Si cum sunt atat de varza incat nu mai pot face nimic altceva, decat sa ma tin cu ultimele puteri de paiul asta. Si ea mi-a zis ceva incredibil si de neconceput de mintea mea pana in acel moment: "Da drumul la pai. Du-te la fund. Ineaca-te!"

Si am zis: UAU!!! Pot sa renunt. Pot sa ma odihnesc. Pot sa ma innec. Si am putut sa dau drumul la pai! Am renuntat la lupta. Am acceptat sa mor. M-am predat cu bucurie somnului adanc si eliberator al mortii. M-am lasat in bratele sale odihnitoare si calde. Am incetat zbaterea si m-am dus la fund. Si cand am atins fundul am constatat cu mirare si incantare, ca de fapt fundul e un portal magic si de fapt nu exista moarte si de fapt asta era drumul spre lumina, spre tarm, spre pace! Si simt ca e o noua calatorie minunata care abia incepe. Si dincolo de suferinta luptei interioare, simt the solid ground of peace! The inner most sacred space, where there's nothing but profound silence! The peace of nothingness! The peace of being your true self!

AJNA - Chakra celui de-al treilea ochi

Cuvantul Ajna inseamna perceptie si comanda.

Pana acum, toate celelalte 5 chakre despre care am vorbit, sunt foarte mult legate de planul fizic si de
corp. Cu Ajna trecem dincolo de planul fizic si intram pe taramul magic al intuitiei, in partea nevazuta a lucrurilor, acolo unde nu „vedem” ci „stim”

Aceasta chakra, cea de-a sasea chakra din sistemul nostru energetic, este situata in mijlocul fruntii, putin deasupra punctului unde se intersecteaza sprancenele. 

Culoarea acestei chakre este indigo. Aceasta culoare se foloseste in cromoterapie pentru a stimula tiroida si paratiroida.

Glanda este pineala – care se afla in spatele celui de-al treilea ochi – glanda responsabila cu eliberarea melatoninei, un hormon care declanseaza somnul iar secretia lui este strans legata de ochi. Aceasta glanda este glanda care coordoneaza toate celelalte glande din corp si are grija ca ele sa functioneze corespunzator. In acelasi mod si Ajna este chakra care comanda si are grija ca totul in sistemul energetic sa functioneze cum trebuie. Revenind la glanda pineala, atunci cand inchidem ochii, pupilele se dilata, ceea ce e un semnal pt secretia melatoninei. Cu cat melatonina se elibereaza si ajunge in tot corpul, cu atat intram intr-un somn mai profund. Melatonina are proprietati similare cu LSD sau alte substante care altereaza perceptia. Toate aceste substante actioneaza asupra celui de-al treilea ochi. Aici apar viziunile, mesajele si semnele de la spirit.

Elementul acestei chakre este lumina, iar simtul este intuitia. Planeta care guverneaza aceasta chakra este Jupiter, planeta expansiunii, a evolutiei.

Verbul acestei chakre este „eu vad”

Safirul si Lapis lazouli sunt doua din pietrele pe care le putem folosi pentru a lucra cu Ajna. Pietrele albastre functioneaza in general si pentru chakra 5 si pentru chakra 6. Sodalitul e si el benefic atat pentru chakra gatului cat si pentru Ajna. Aduce claritate la nivelul mintii si elibereaza blocajele care te tin pe loc.

Animalele acestei chakre sunt bufnita si unicornul :) Santalul e uleiul esential special pt deschiderea celui de-al treilea ochi, perfect pt meditatie si relaxare. De aceasta chakra tin: ochii, fruntea, tamplele, partea de sus a urechilor. Dieta benefacatoare pentru aceasta chakra este postul. Putem tine post negru, post cu apa, cu sucuri, cu ceaiuri...etc

Inhibitorul acestei chakre este iluzia. Noi percepem realitatea fiecare in felul nostru, iar iluzia este o perceptie deformata a realitatii. Atunci cand ai Ajna deschisa, percepi lumea exterioara cu claritate. Intelegi si vezi dincolo de ceea ce vezi cu ochii. Perceptia si viziunea interioara sunt major things pentru aceasta chakra.Tot de Ajna tin intuitia, premonitiile, intelegerea, telepatia, expanding and quieting your mind.

Clarviziunea tine si ea de aceasta chakra si inseamna foarte simplu: a vedea clar. De fapt, fiecare din noi avem aceasta capacitate. Nu e vorba de nu stiu ce puteri paranormale. Totul depinde de cat de mult ne deschidem catre aceasta capacitate si avem incredere s-o si folosim in viata noastra de zi cu zi. Unii oameni vad efectiv energii, culori.. etc Dar poti avea al treilea ochi deschis si echilibrat si intuitia ta sa functioneze perfect fara sa vezi „nevazutul”. Foarte multi oameni au aceasta capacitate. Cateodata pur si simplu stiu! Diferenta dintre cei „clarvazatori” si cei care nu-si folosesc aceasta abilitate, nu este primirea acestor informatii. Cu totii avem intuitie si cu totii simtim. Diferenta este deschiderea cu care primim aceste senzatii. Aceasta „cunoastere”. „Clarvazatorii” au incredere completa in ceea ce simt, iar ceilalti au indoieli, cauta confirmari in exterior, se intreaba, nu au incredere. 

Tu ce zici? Ai incredere in aceast dar, in ceea ce simti si intuiesti? In ce proportie te folosesti de aceasta capacitate? Indiferent cata incredere ai, poti face urmatorul experiment. Afirma chiar acum: "De acum inainte nu o sa ma mai indoiesc de ceea ce vine spre mine! O sa primesc totul cu mintea deschisa!" Si apoi incearca, pentru o saptamana, sa ai incredere in ideile, gandurile, sentimentele care-ti vin. Nici macar nu trebuie sa actionezi. Doar asculta, observa si vezi ce se intampla. Fii pe faza si observa-te atunci cand mintea incepe sa se indoiasca si sa se razgandeasca.

Cand acest centru energetic functioneaza bine, ai senzatia clara ca stii ceva, fara niciun motiv logic sau o explicatie pentru ceea ce stii. Pur si simplu stii si ai incredere completa in ceea ce simti.

Daca parintii tai au fost foarte rigizi in opiniile lor si nu te-au incurajat sa ai si tu propriile opinii, e foarte posibil sa te indoiesti de tine si sa nu ai incredere in propria voce interioara. Daca mesajul lor era: nu poti sa ai incredere in tine, tu nu stii nimic, esti doar un copil, noi stim mai bine, aceasta credinta poate sa existe inca in interiorul tau si tu sa fii intr-o continua cautare a raspunsurilor in afara ta.

Daca n-ai fost incurajat ca si copil sa ai incredere in ideile tale poti face urmatorul exercitiu: aminteste-ti un moment din copilarie, cand parintii tai nu te-au sustinut, cand au ras de ideile tale sau ti-au spus ca vorbesti prostii sau pur si simplu te-au ignorat si au decis ei pentru tine. Imagineaza-te pe tine, ca adult, cum te duci acolo si le spui: knock it off people! Si apoi ii spui copilului: ce idee minunata! You are brilliant! :) E un exercitiu minunat care poate fi folosit pe orice amintire neplacuta din copilarie. Iti imaginezi momentul si apoi te duci acolo ca adult si ii spui copilului (adica tie) ce ai fi vrut sa auzi atunci de la parintii tai, ce i-ai fi spus tu daca erai in locul parintilor tai. Este un exercitiu foarte valoros pentru copilul tau interior care inca sufera si are nevoie de aprobarea si iubirea ta. Poti vindeca astfel toate ranile si traumele din copilarie. 

E posibil ca Ajna sa-ti fie inchisa sau dezechilibrata daca te confrunti cu urmatoarele:

- Ai des dureri de cap si migrene - Ce anume nu vrei sa vezi in viata ta? Oare asta cauzeaza durerea de cap?

- Nu crezi ca poti sa te schimbi

- Ai probleme cu vederea, cu ochii si/sau cu vizualizarea
- Ai cosmaruri sau halucinatii
- Sinuzita sau probleme cu sinusurile
- Te simti neinteles si nesustinut in ceea ce crezi. 

- Ti se pare ca ideile tale nu sunt niciodata acceptate. Tu nu esti acceptat. Nu poti fi tu insuti in fata celor din familie.

- Ai nevoie de suport exterior ca sa crezi in ideile tale sau/si ca sa iei decizii

- Te simti gol, deconectat, prins in iluzii, confuz, pierdut, stres, anxietate, ca si cum ai fi o povara, ca si cum ai fi in calea tuturor

- Ai ganduri negative, ti-e teama sa-ti fie teama, nu-ti auzi vocea interioara sau nu poti avea incredere in ea. 

- Credinte negative si tipare mostenite din familie care te tin blocat.

- Te intrebi la fiecare pas: E ok daca fac asta? E asta bine pentru mine si pentru cei din jur? Oare ce crede familia mea? Am nevoie de aprobarea lor. Vreau ca si ei sa fie de acord cu asta. Am nevoie ca ei sa fie de acord ca sa pot s-o fac. Iar cand ei nu sunt de acord, te infurii.

- Nu poti sa vizualizezi

- Esti usor influentabil

- Vedere slaba, lipsa discernamantului

- Confuzie cu privire la viata ta, cu privire la menirea vietii tale. Confuzie in general, lipsa claritatii, you're like all over the place with your thoughts
- Nepotrivirile de orice fel - spre exemplu nepotrivire intre ceea ce gandesti si ceea ce exprimi, intre ceea ce vrei si ceea ce faci... etc
- Nu-ti asumi responsabilitatea pentru actiunile sau vorbele tale

- Teama sa fii tu insuti

- Indoiala, teama sa nu alegi gresit
- Neincredere in tine si in ceilalti

Cel de-al treilea ochi are foarte mult de-a face cu a fi deschis catre evolutie. A crede ca poti sa te schimbi, a vedea ca lucrurile pot merge bine pentru tine. Adica a renunta la mentalitatea de victima si a te deschide catre mai bine, catre vindecare, catre evolutie. Este o provocare pt tine sa-ti vezi viata diferita decat este acum?

Poti sa-ti vezi viata asa cum ti-o doresti? Poti sa crezi ca viata ta se va schimba in bine? Daca te simti blocat in probleme si nu vezi cum ai putea sa te schimbi sau sa se schimbe situatia, inseamna ca exista un blocaj in cel de-al treilea ochi. Pentru asta poti sa folosesti afirmatia: "Imi vad viata devenind mai placuta cu fiecare noua zi!" Vizualizeaza viata ta ca fiind asa cum ti-o doresti! Dupa cum bine stim, daca iti imaginezi, visezi, vizualizezi ceva, acel ceva nu poate decat sa devina realitatea in care traiesti.

Un semn ca energia acestei chakre este blocata este daca ideile tale legate de ce-i bun pentru tine sunt foarte diferite de sistemul de valori al familiei tale. Si exista un conflict in interiorul tau. Spre exemplu, tu simti clar ca esti atras catre niste informatii sau tehnici care ti-ar fi de folos, dar pe de alta parte, crezi ca acestea nu corespund normelor despre care tie ti s-a spus ca sunt acceptabile si te gandesti ca familia ta n-ar fi de acord niciodata cu asa ceva. Si daca te apuci sa le povestesti despre ideile tale, incep discutii interminabile si intrati in conflict. Solutia: stop asking for their permission and support. Vorbeste despre ideile tale cu oameni deschisi la asta.

In plus, incearca sa nu-i mai vezi pe parintii tai ca fiind asa cum crezi/stii sigur ca sunt. Ideile: „sunt incapatanati”, „nu ma inteleg”, „nu vor accepta niciodata”, „ nu vor intelege niciodata” sunt credinte negative proiectate asupra lor. Nu vor putea sa se schimbe atata timp cat tu proiectezi aceasta imagine asupra lor. Asadar, incepe chiar acum sa ti-i imaginezi asa cum ti-i doresti. Cum ar fi sa fie deschisi, receptivi, draguti, intelegatori, iubitori? Cum ar fi sa fie interesati si incantati de ceea ce faci tu, de ideile si de pasiunile tale? Cum ar fi sa te sune sa te intrebe despre asta? Cum ar fi sa fie mandri de tine pentru ceea ce faci si gandesti? Cum ar fi sa purtati discutii interminabile despre tot ceea ce te pasioneaza pe tine? Hold that inner space inside your heart for them. Let them grow. Oare e posibil ca numai imaginea ta negativa despre ei sa-i tina blocati in acest comportament negativ care te scoate din minti? :)

Ce mai poti face ca sa-ti deschizi si echilibrezi aceasta chakra?

- Exercitii de mare folos pentru Ajna sunt cele care lucreaza cu memoria. Spre exemplu, asisti la o scena si apoi trebuie sa descrii tot ce ai vazut, inclusiv detalii, culori.. etc

- Sa tii un jurnal al viselor este o alta activitate foarte benefica pt Ajna. Lucrul cu visele este un capitol de sine statator, despre care se poate vorbi mult si cu folos, dar va spun foarte pe scurt, ce presupune. Seara, te duci la culcare cu intentia sa visezi si sa-ti amintesti ce ai visat. Poti chiar sa ceri un vis pe o tema specifica. Spre exemplu, un vis care sa-ti aduca mai multa claritate legat de ceva ce se intampla in viata ta. Poti chiar sa faci o mica meditatie pentru asta. Pune un caiet si un pix la indemana, iar dimineata, imediat ce te-ai trezit, noteaza in caiet tot ce-ti amintesti (imagini, senzatii, emotii, detalii, culori). Fa asta in fiecare zi si iti va fi tare de folos pentru o perceptie clara si o intuitie puternica. Daca la inceput nu visezi sau nu-ti amintesti ce-ai visat, nu renunta. Noteaza doar senzatia cu care te-ai trezit sau franturile de vise pe care ti le amintesti. Daca iti setezi in fiecare seara intentia sa visezi si ai mereu un caiet si-un pix langa pat, cat de curand, visele vor veni la tine! O piatra care te poate ajuta cu somnul si visele este Opalitul. Aceasta piatra elimina insomnia si elibereaza stresul ca sa poti avea vise frumoase.

- Exercitii de eye rolling si de relaxare a ochilor

- Cromoterapia

- Sun gazing la rasarit si apus

- Desenul si pictura

- Meditatia de orice fel este foarte benefica, dar mai ales meditatia ghidata cu vizualizari
- Meditatie, yoga sau respiratie cu atentia pe cel de-al treilea ochi

- Vizualizeaza/cauta mai multe solutii atunci cand esti intr-o situatie stresanta.

-  O alta tehnica buna este sa scrii un scenariu – cel mai fain scenariu la care te poti gandi – al vietii tale. Vizualizeaza toate schimbarile pe care ti le doresti. Vizualizeaza cum ar fi sa traiesti in acest scenariu de vis.

- Pozitia copilului de la yoga este foarte benefica pentru Ajna. La fel si statul in cap.

- Rapid eye Technology – in cadrul acestei terapii, iti muti privirea in toate pozitiile posibile si clipesti cat de repede poti. Cand te uiti in sus activezi memoria vizuala, lateral - dreapta, stanga - memoria auditiva, iar cand privesti in jos, activezi memoria emotionala. Astfel, poti elimina o trauma din toate cele 3 planuri.

- In timpul somnului adanc, miscarea rapida a ochilor (REM) face ca emisferele cerebrale sa comunice intre ele (logica/ratiunea si creativitatea/intuitia). Poti face asta si cand esti treaz. Inchizi ochii si ii misti stanga dreapta, sus jos, in toate colturile si pozitiile posibile. 

Orice exercitiu care foloseste succesiv ambele parti ale corpului (stanga, dreapta) lucreaza cu cele doua emisfere/energii, punand in contact logica si intuitia. Spre exemplu mersul – stang, drept, stang, drept. Mai ales daca este facut cu intentie si corelat cu respiratia, poate face minuni :)

AFIRMATII vindecatoare pentru Ajna:

-         E OK SA-MI IMPARTASESC IDEILE. SUNT IN SIGURANTA.

-         SUNT LIBER SA FIU EU INSUMI

-         EU MERIT. SUNT SUFICIENT DE BUN

-         TOATE RASPUNSURILE SUNT IN INTERIORUL MEU

-         SUNT LIBER SA STIU CE-I MAI BINE PENTRU MINE

-         SUNT LIBER SA ALEG CE-I MAI BUN PENTRU MINE

-         SUNT RECUNOSCATOR PENTRU O MINTE CLARA SI O INTUITIE PUTERNICA

-         AM INCREDERE IN INTUITIA MEA CARE CRESTE PE ZI CE TRECE

-         STIU CARE ESTE VOCEA MEA INTERIOARA, IMI CUNOSC ADEVARUL INTERIOR.

-         SUNT CONECTAT LA ENERGIA DIVINA, LA CALEA SI MENIREA MEA

-         I AM BRILLIANT, JUST LIKE EVERYBODY ELSE!

-         LE DAU VOIE CELORLALTI SA FIE ACOLO UNDE SUNT, ASA CUM SUNT IN ACEST MOMENT. LE DAU VOIE SA CREASCA

-         SUNT CONECTAT LA VIZIUNEA MEA INTERIOARA

-         AM INCREDERE IN CEEA CE CRED CHIAR DACA ALTII AU OPINII DIFERITE DE ALE MELE

-         MA ELIBEREZ DE CREDINTELE LIMITATIVE DIN FAMILIA MEA SI II DAU LIBERTATE DEPLINA FAMILIEI MELE SA-SI MENTINA ACESTE CREDINTE SAU SA SE ELIBEREZE ODATA CU MINE. FIECARE ESTE LIBER SA-SI CREEZE PROPRIILE EXPERIENTE.

-         AUD VOCEA DIVINITATII

-         AM UN POTENTIAL NELIMITAT

Prima iarna la Brasov

Ninge, ninge, ningeeee! :)

Alta data as fi tzopait de bucurie 3 zile si 3 nopti. Imi amintesc ca pana pe la 13-14 ani, poate si mai mult, stateam cu orele, inca din noiembrie, atarnata la geam si ma uitam la becul din fata blocului, asteptand sa ninga. Si de multe ori ploua si eu fugeam prin casa strigand ca ninge. Toata lumea incerca sa ma convinga ca e doar ploaie, dar nimeni n-ar fi putut sa-mi strice bucuria. Pentru ca eu stiam ca NINGEEE si cu asta basta :))

Anul asta am fost atat de coplesita de evenimentele din ultimele luni, ca n-am apucat sa constientizez de-adevaratelea ca a venit iarna.

Chiar in acest moment, stau in camera mea, in casa noua si ma uit pe geam cum ninge :) Si cred ca e prima data, in cateva luni de zile, cand imi dau voie sa ma relaxez, sa stau pur si simplu sa ma uit pe geam si nimic mai mult! E tare frumoasa iarna! E un calm, o relaxare, o liniste care se asterne peste toate. Parca poti in sfarsit sa te relaxezi! Iaca ce frumos se vede de la mine din fereastra

Dupa cum bine ati inteles, m-am mutat. La Brasov. La casa. Si e frumos tare! Inca nu am reusit sa procesez toate cele. Inca apele sunt tulburi. Pe de o parte ma simt ca si cum as fi fost inundata cu cadouri si nu fac fata sa le desfac. Si pentru ca sunt atat de multe, nici nu apuc sa ma bucur de unul ca vine altul. Si e un iures de bine pe care pur si simplu nu reusesc sa-l inglobez, sa-l integrez. E coplesitor!!! Si pe de alta parte, m-au napadit si toate fricile si toate pattern-urile si credintele negative... E un rollecoaster fantastic, care-mi face mintea praf in fiecare zi :))

Si va mai amintiti cand va spuneam, acum vreo doua luni, intr-o postare, ca m-am gandit mai bine si nu stiu daca sunt pregatita sa ma mut la oras? Pentru ca mi-ar fi dor de curte si gradina si spatiu si de muntii ce se vad in zare...si toate cele. Si am insirat eu acolo tot ce-mi doresc de la mutare si de la noua casa. Ei bine, Universul a fost incredibil de darnic cu mine! Am primit tot ce mi-am dorit, la patrat. Printre altele, mi-am dorit o casa spatioasa, frumoasa, cu curte, gradina, terasa, o casa luminoasa, calda, mobilata frumos. Ei bine, de pe 20 noiembrie, locuiesc la marginea Brasovului, intr-o casa maaaare si luminoasa, cu o curte maaare si frumoasa, iar cand e senin, din camera mea se vad muntii. Cand nu, oricum se vede curtea maaare si plina de pomisori si plante, care momentan stau cuminti sub plapuma de nea. Si ca si cand asta nu era de-ajuns, locuiesc cu inca 5 oameni frumosi, care au avut mereu un loc special in inima mea. Ne-am mutat cu totii in casa asta, ascultandu-ne intuitia, in cautare de comunitate si comuniune, prietenie, suport, apropiere, bucurie, abundenta... si toate lucrurile bune care ies la iveala cand se aduna atatia oameni frumosi cu intentii si preocupari comune.

Si ce sa va mai povestesc? Daca nici asta nu-i destula dovada ca toate dorintele se implinesc cu varf si indesat...atunci nu stiu ce poate fi?! :) Iaca poze:

Bucataria:

Living luminos cu vedere spre curte

 Zona de relaxare :)

 Scarile somptuase ce ne poarta din living inspre dormitoare

 Pe sub scari, pe langa scari :)

 Zona de intruniri, workshop-uri si evenimente

Camera mea:

Iar in curte, troneaza mare de tot o trambulina! My ultimate dream :) Momentan e cam greu de folosit ca-ti ingheata toate cele, dar imediat ce incepe caldura, la tzopait cu noi!

Si ar mai fi multe cotloane minunate de pozat si de postat, dar mai bine va invit pe la noi! :)

Avem deja in plan un Revelion cu premeditatie, o intalnire de sharing, un curs de gradinarit si o tabara de feminitate pe care urmeaza o s-o lansez la apa maine-poimaine :)

Altfel, io mai am muuuulte sa va povestesc. Si de bine si de greu...dar fiecare poveste cu postarea ei :) Asadar, pe curand!