Despre dieta mea cruda

Heeei, dragii mosului, asezati-va comod si pregatiti-va de un post luuung si cuprinzator!
Si asta este versiunea foarte scurta :)
Cautarile mele in ale nutritiei isi au radacinile acu’ vreo 5-6 ani cand tocmai terminasem facultatea, aveam primul (si ultimul) meu job si ma ingrasasem vreo 6-7 kilograme. Eu de felul meu am fost foarte slaba pana pe la 22-23 de ani, dar viata zbuciumata din camin cu mancat de cabanosi prajiti pe resou cu ochiuri si mustar la 3 noaptea, a lasat intr-un final ceva urme. Ca sa nu mai vorbim de chefuri care se lasau cu baute, fumate, dans si nopti nedormite din doua in doua seri. Asa ca toate astea si-au spus cuvantul si iata-ma-s tot eu cea veche, mai prafuita (cu 7 kile) si otzar cam buhaita pentru nivelul meu de self esteem. Asa ca am purces in cautarea izvorului tineretii vesnice gandindu-ma ca trebuie ca toate bolile si problemele pe care le vedeam in jurul meu sunt cauzate de ceva. Dar ce-o fi acel ceva? Si asa am ajuns ca citesc cateva carti despre nutritie pe care le aveau ai mei in biblioteca, taica-meu fiind bolnav de hepatita cronica si ciroza, doctorii spunandu-i ca ei nu pot face mare lucru, dar dieta e esentiala.

Una din cartile citite s-a intamplat sa fie „Hrana Vie” a lui Ernest Gunter, dar pentru stilul meu de viata si cunostiintele firave pe care le aveam in ale nutritiei mi s-a parut (desi de bun simt) de un extremism la care numai cineva grav bolnav s-ar putea inhama. Sa mananci NUMA’ fructe, legume, tarate, seminte si nuci?... no way I could do it....

In aceeasi vreme am descoperit un produs numit „detoxifiant” care iti spunea ca te ajuta sa slabesti si toate cele, daca il iei zilnic si in plus mananci 70% din dieta ta cruditati, fara carne, lapte, oua, prajeli, prajituri si alte junkuri. Si am zis ca asta e pentru mine asa ca am purces la drum. Siii... minune! Am slabit in prima luna toate cele 7 kilograme (celulita was gone first!! Yeeey!). Ma simteam super bine! Aveam energie de topaiam de nebuna prin casa. Aveam alta atitudine fata de mine insami. Eram optimista si plina de viata. Rontaiam la fructe inainte de fiecare masa, de unde inainte nu mancam nici un fruct, ever. Ajunsesem sa beau cei 2 litri de apa pe zi. Una peste alta, totul era super!

Dar, la cei 24 de ani ai mei, motivatia pentru astfel de dieta s-a stins incet incet si am reinceput sa mananc cate putine produse lactate (mai ales branza, despre care am aflat mult mai tarziu ca era sursa alergiilor mele de tot felul), mancam (desi foarte rar) carne, si mai ales imi placeau dulciurile, painea, pizza si tot felul de junkuletze care desi nu contineau produse animale, erau pline de alte „bunatati”. Si iac-asa in cativa ani am pus la loc cele 7 kile si ele si-au chemat si prietenele si m-am trezit intr-o buna zi ca imi zice mama ca m-am cam ingrasat... de unde mamele is mereu disperate ca esti prea slab si nu mananci destul. Asta m-a cam pus pe ganduri asa ca am hotarat sa iau iar problema de coarne. Aveam vreo 17 kile in plus si trebuia sa le dau jos! Dar eram linistita, stiam de data trecuta arma secreta: nutritia! Iata-ma-s din nou la studiu, citind si recitind carti, ajungand mereu la diverse articole sau carti despre cruditati. Chiar daca mi se pareau foarte de bun simt si rezonau cu mine ma gandeam mereu ca este mult prea greu sa traiesti numai cu cruditati. Nu intelegeam ce as putea manca si retetele pe care le-am gasit atunci sunau oribil!

Am citit la un moment dat cartea „Stiudiul China”, carte care m-a convins definitiv ca nu trebuie sa mai mananc produse animale. Cu carnea nu aveam nicio problema, de cand cu „detoxifiantul” am mancat carne doar de pasti si de craciun cand mergeam acasa si era greu de evitat. Dar cu lactate si oua ma delectam cam des. Asa ca am zis sa fac o proba si sa exclud de tot si lactatele si ouale. Dupa doua luni eram convinsa! De cativa ani avusesem niste alergii la praf, la aer umed, la tot felul de chestii si foarte des nu puteam sa dorm noaptea, mi se infunda nasul, nu puteam merge la bunici la tara ca stranutam non stop. Din momentul in care am renuntat la lactate nu am mai avut reactii alergice iar atunci cand am mancat niste branza pentru prima data dupa cateva luni a doua zi aveam nasul infundat si imi simteam tot corpul ingreunat si infundat.

Si uite-asa a trecut un an si jumatate de veganism gatit. Ma simteam excelent dar parca corpul meu imi soptea intr-una ca vrea mai mult, ca se poate mai mult. Simteam dupa fiecare masa cu mancare gatita, ca imi pica in stomac de zici c-ar fi un bolovan. Mancarea parea mult prea grea si densa in comparatie cu fructele sau alte mese crude. Am inceput sa recitesc si sa caut. Si am dat din nou peste vesnica si nemuritoarea dieta cruda care aparea mereu in calea mea. Si de data asta am zis: hai sa-i dau o sansa! Si am inceput sa caut pe net, sa studiez si sa ma gandesc „ca ma fac raw”. Cred ca momentul in care am gasit un forum raw la noi in tara a fost un moment important. Mi-am zis: daca exista oameni adevarati, romani de-ai nosti care pot face asta atunci pot si eu. Si am zis sa incerc. Prima zi a fost cea mai grea. A doua zi eram deja convinsa. In cateva zile eram sigura ca voi fi raw forever. Intr-o luna de zile mi-am aruncat toate sculele vechi de gatit de prin casa, mi-am comandat pe net blender si storcator (din cele mai meseriase) si eram pe culmile fericirii.

In prima luna am slabit vreo 5 kilograme si apoi n-am mai tinut scorul pentru ca ma simteam si aratam bine si asta era tot ce conta. Asta era in noiembrie 2009.

Si uite-asa au trecut cateva luni de mancare 100% cruda, venise primavara si totul era mult mai simplu, stiam mult mai multe acum, incepusem sa „gatesc” raw, luci prietenul meu se facuse si el „raw”, am cunoscut tot mai multi „crudivori” care ne-au devenit intre timp si prieteni si totul era sparkling beautiful. Ma simteam excelent, plina de energie, optimista, de unde inainte eram vesnic deprimata si obosita. Toate lucrurile se legau perfect in viata mea.

Dar nu trecu mult si peste noi au venit vremuri grele. Tatal meu era tot mai bolnav si noi faceam aproape saptamanal drumuri de la Bucuresti la Fagaras si inapoi. Drumurile, stresul si emotiile prin care treceam faceau tot mai greu de sustinut o dieta raw. Toti cei care au incercat dieta raw stiu ca exista perioade de detoxifiere fizica si exista si perioade de detoxifiere emotionala si corpul si psihicul tau devin tot mai vibrante si mai sensibile. Iti simti corpul cum nu l-ai simtit niciodata si cateodata asta te sperie. Aceste etape pot fi destul de dificile si atunci cand te simti trist, deprimat, nervos, mancarea densa si greu de digerat este drogul spre care intindem imediat mana. Asa ca am inceput sa duc dorul mancarurilor gatite, a painii in special. Duceam dorul confortului pe care aceste mancaruri mi-l dadeau, feeling-ul ala de numbness, in care nu mai simti nimic, esti ca intr-un nor pufos si calduros, si tot ce conteaza este sa nu mai simti durerea, chiar daca norul asta pufos te impiedica din a mai simti orice. Asa ca la inceput am zis ca o sa mananc o zi pe saptamana mancare gatita si apoi incert, incet, mancam de cate ori simteam nevoia.

Au trecut cateva luni si desi dieta mea ramanea peste 80% raw, emotiile mele erau 100% crazy. Incepusem sa devin obsedata cu a fi 100% raw si credeam ca orice abatere imi distruge tot efortul de dinainte. Ma criticam pentru orice bucatica de mancare gatita pe care o bagam in gura, si cred ca ceea ce gandeam despre mancare ajunsese sa-mi faca mai mult rau decat dieta in sine.

Mi-am dat seama ca astfel de mod de gandire nu-mi face deloc bine! Cateva luni de zile m-am zbatut intre perioade de 100% raw si zile de razvratire in care mancam orice gaseam in zona. Apoi o carte frumoasa mi-a iesit in cale, intr-un mod misterios si sincronistic, asa cum toate lucrurile frumoase se intampla, si am hotarat ca e vremea sa fac pace cu mancarea. Mi-am dat seama ca atunci cand esti food addict, a apela la drogul cel mai usor si cu cele mai putine efecte adverse, e un lucru foarte bun, dar asta nu te scapa de dependenta. Eram dependenta de mancare si raw food era drogul meu cel mai usor. Lise Bourbeau in cartea ei „Mananca! Asculta! Si inceteaza sa te controlezi!” propunea sa renunti la orice forma de control si sa observi ce si cum mananci si sa ai incredere in corpul tau si in tine. E o carte interesanta care mie mi-a fost de ajutor.

Asa am incetat sa ma controlez, chestie care la inceput freaked me out big time!! Eram sigura ca daca o sa-mi dau voie sa fac orice, o sa fac ravagii! Si unii ar putea spune ca am facut. Dar cumva, nu stiu cum si de unde, am avut incredere si am continuat. Am mancat si am incercat sa studiez ce si cum. Si nu m-am lasat pana cand nu am ajuns sa stau seara la masa, cu un bol maaare de cartofi prajiti si sa spun: „Astia-s cei mai buni cartofi prajiti ever created!! Si sunt asa happy ca mananc asta! Ma accept asa cum sunt si daca imi doresc sa mananc cartofii astia inseamna ca exista un motiv pentru asta!”

Timp de vreo 2-3 luni am mancat orice am poftit si mi-am facut de cap cat am putut. Am avut 2-3 perioade in care am tinut 100% raw, perioade in care m-am simtit foarte bine, si care au venit de la sine, in care nu mi-am impus nimic si atunci cand am simtit sa renunt, am renuntat. Incet, incet, am simtit ca ajung acolo unde mi-am propus: sa stiu ca e ok sa mananci orice daca asta ai nevoie, dar sa ai mereu in vedere care este mancarea sanatoasa. Am invatat ca al nostru corp are, pe langa nevoile fizice, si nevoi mentale si emotionale si nu-i poti cere ca peste noapte sa accepte ca tu vrei sa te faci raw. Cateodata astfel de schimbari necesita timp, exista lucruri care trebuiesc luate step by step si daca nu poti face ceva din prima nu inseamna ca esti un ratat! Doamne, ce bine ar fi sa-mi intre bine in cap ideea asta!! :)

Asa ca a venit si ziua in care m-am trezit iar mancand crud si de data asta cu o inspiratie si un suflu nou si inmiresmat!

Acum imi ascult corpul si inima. De o vreme incoace, am incercat sa elimin din dieta sarea si mancarurile preparate, mai grele si condimentate. Mananc fructe, salate de legume, sucuri de fructe si legume, sucuri de verzituri, green smoothies, germeni si foarte putine nuci si seminte. Din cate am mai studiat [ it never ends cu studiatul :) ] si din cate imi spune corpul o dieta simpla cu legume si fructe crude, fara sare, este modul corect de a manca raw si este modul in care se elimina poftele si problemele in a ramane pe dieta raw.

Imi doresc sa mananc raw pentru ca stiu ca asta este cea mai buna dieta pentru organismul uman, dar nu mai vreau sa-mi impun nimic. Mai presus de toate vreau sa fiu multumita si impacata cu tot ceea ce fac! Amin! :))

No, sper ca mai e cineva in viata dupa postul asta! :)
O sa va tin la curent cum mai merge cu dieta mea fara sare si fara nuci, care de altfel e o provocare pentru mine!
Si abia astept sa vina vara cu toate capsunile si zmeurile si shalatzile si pepenii si buruienile si rosiile adevarate din gradina ursului!!