Apa

Azi dimineata am fost la alergat. De obicei, ies in spatele gradinii, ma zgaiesc otzara la munti, la cer si la campuri si apoi o iau la dreapta. Alerg printre lanurile de porumb si campiile cu iarba si flori, apoi fac stanga si iar stanga si iar stanga, pana ajung inapoi la gradina. Dar azi dimineata am simtit s-o iau in sens invers. Zis si facut. De data asta, ar fi trebuit sa merg pana la prima rascruce si apoi sa fac dreapta si apoi iar dreapta si tot asa... dar, neobisnuita sa fac traseul in directia inversa, am ratat o dreapta si m-am trezit ca merg tot inainte, pe drumul care duce la rau. Hmmmm... sa ma-ntorc, sa nu ma-ntorc? Parca mi-e lene sa ma mai intorc. Hai inainte. Si tot alergand, mi-a rasunat in capsor: dar ce-ar fi sa ma duc pana la rau? Si nici n-am gandit bine gandul asta ca m-a cam apucat panica. Si mi-am dat seama ca eu n-am fost niciodata singura langa un rau. Mai ales asa departe de sat, de lume, de oameni. Singura cu raul! M-a surprins cat de scary a inceput sa fie gandul asta. Asa ca am zis ca, fie ce-o fie, e musai s-ajung pan-acolo!

Si pe drum am inceput sa-mi amintesc cat de frica mi-e mie de fapt de apa. N-am probleme sa stau in apa, sa innot, sa ma balacesc...dar ideea de a fi undeva deasupra apei sau inconjurata de multa apa si iata si ideea de a fi singura langa un rau... astea ma cam baga in sperieti. Dar ce poate fi chiar asa dramatic? O sa ma apropii tiptil de rau si daca simt ca nu pot mai mult, asta e, ma opresc.

Susurul raului a inceput sa rasune tot mai aproape si inima mea a inceput sa bata tot mai tare. M-am uitat inspre sat. Satul abia se itea, departe in zare. Peste campuri, nici tipenie. Nimeni care sa ma protejeze de raul salbatic :) Am ajuns la sirul de copaci ce ocrotesc raul si am inceput sa cobor pe pietris. Ganduri de-a valma imi treceau prin minte in mare viteza. Am incercat sa ma linistesc si sa analizez putin aceste ganduri. Asa am concluzionat ca mi-e frica de muuuulte lucruri. In primul rand sunetul de care mi-era frica inca dinainte sa vad raul imi inspira forta si neprevazut. Apoi aveam de-a face cu totul fel de contradictii: observ ca mi-e frica si de viteza raului, dar si de calmul misterios al ochiurilor de apa ce se formeaza in adanciturile malurilor. Mi-e frica de zgomotul navalnic al raului, dar si de linistea de dincolo de zgomot, de limpezimea lui dar si de zonele tulburi. Si mi-e frica inclusiv de viata ascunsa si imprevizibila care misuna all over the place pe sub pietre, printre radacini, in copaci, in tufisuri, in apa si pe langa apa. Cu toate astea, am simtit in mine o chemare, o atractie, o fascinatie care ma impingea de la spate. Am rugat raul sa ma ajute sa trec peste teama si m-am dus si mai aproape. Am ridicat ochii si l-am vazut. Am stat o vreme acolo si am respirat. M-am aplecat si mi-am bagat mainile in apa. M-am spalat pe fata. Apoi am baut niste apa. Mi-era sete si apa era racoritoare si tare gustoasa. Apoi mi-am plimbat o vreme mainile prin apa, mangaind valurile. Eu si raul ne-am imprietenit repede. Apoi m-am plimbat agale in sus si-n jos, umbland prin toate cotloanele care, la prima vedere, imi pareau amenintatoare. Am privit cu atentie si am vazut ca pe alocuri, raul curgea navalnic la vale iar prin altele, mersul sau era linistit si zglobiu. Am studiat apoi baltile pasnice ce se formasera din loc in loc, unde apa se odihnea cuminte, oglindind norii si cerul albastru. Am cules apoi niste menta si am pus-o-n buzunar. Am ascultat pasarelele care ciripeau vesele din ascunzisul frunzelor. Apoi mi-am luat la revedere, i-am multumit raului si am plecat.

Pe drum, am inteles atat de multe lucruri incat imi venea sa zbor de bucurie. Lucruri despre relatia mea cu apa. Lucruri pe care nici nu le pot pune in cuvinte. Dar simteam ca inima mea le intelege.

Si mi-am amintit cum aseara, inainte de culcare, citisem ultimele cateva pagini din cartea Copii indigo, si anume, capitolul despre Astrologie.

Recunosc, ca nu prea m-a pasionat Astrologia si sunt total novice in ale zodiilor. Dar ce-am citit aseara, a facut sens si mi-a placut. In ultima parte a cartii, Doreen Virtue vorbeste despre cele 4 elemente (pamant, foc, aer si apa) si relatia copiilor indigo cu aceste elemente. Eu fiind in zodia Pestilor sunt semn de apa.
Ia sa va povestesc cate ceva din ce scrie Doreen despre APA:

Parafrazez:

Apa este elementul emotiilor. Luna este cea care influenteaza acest element si Luna plina are efecte vizibile asupra emotiilor celor aflati in zodiile de apa. In anumiti parametrii dati, apa reactioneaza in moduri diferite, dar consecvente. Concentrata intr-o directie, ca de exemplu, intr-un parau, apa este efervescenta si exuberanta.  Turnata intr-un recipient, apa este placida si linistita. Fortata sa izbucneasca din pamant prin presiune, apa este dramatica si superba, tasnind in aer sub forma de gheizere. Fortata sa se arunce peste stanci abrupte, ea devine cascada, bubuitoare, zgomotoasa si dramatica. In sfarsit, cand se gaseste intr-un mediu inghetat, devine si ea tacuta, inghetata, solida si imobila.
Copii la care predomina elementul Apa, vor prezenta toate aceste caracteristici. Sunt foarte sensibili la sentimentele tuturor celor care-i inconjoara. Daca li se asigura niste parametri ce le ofera siguranta, ei sunt linistiti. Daca au de-a face cu zbucium interior, au tendinta spre reactii dramatice si pot exploda de furie. Cand sunt impinsi la limita extrema, vor rupe cu elan dramatic orice bariera, cu o forta mai mare decat te-ai astepta. In sfarsit, atunci cand sunt plasati intr-un mediu lipsit de caldura si iubirea de care au nevoie, pot sa devina abatuti si sa se retraga din lumea exterioara.
Copii din categoria Apa, trebuiesc ocrotiti si iubiti. Ar trebui incurajati sa-si exprime sentimentele si sa aiba incredere in ei insisi. Natura lor sensibila necesita contacte tactile. De aceea le face bine sa creeze cu ajutorul mainilor si sa se exprime prin intermediul trupului. Au nevoie sa fie luati in brate mai des decat copii de tip foc sau aer si chiar decat copii de tip Pamant.

Cat despre Pesti in particular, Doreen spune ca sunt incredibil de sensibili, pot izbucni in plans daca le arati un deget :P Sunt foarte flexibili si se muleaza foarte repede pe situatia in care se afla. Pot prelua energiile celor din jur. Au nevoie sa fie incurajati sa aiba incredere in propria lor intuitie pentru ca sunt extrem de inzestrati paranormal. Au nevoie de libertate, mobilitate, miscare si sa-si exprime creativitatea.  Trebuie octotiti si invatati sa-si asculte si exprime sentimentele.

M-am regasit in multe din aceste aspecte...siii... da! Am inteles, din nou si din nou, ca totul e ok. Ca eu sunt ok si ca ma inteleg mai bine pe zi ce trece! Si intelegandu-ma mai bine, pot avea mai multa grija de mine!

Cat despre apa simt ca-i ceva foarte powerful la mijloc. Inca nu i-am dat de cap cu logica si simt ca mai am de invatat, dar corpul si inima mea deja au inteles multe din experienta de astazi. Orisicum, am vazut astazi ca apa e dinamica, fluida, apa e vie si da viata! Iar dincolo de toate astea, am invatat ca e foarte important sa te imprietenesti si sa ai o relatie cu elementul tau! Sigur ca e bine sa ai o relatie cu toate elementele, pentru ca toate sunt parte din tine, dar cumva, elementul tau iti poate da forta, este darul tau, puterea ta interioara! Si simt ca mi-ar face tare bine sa vizitez cat mai des cate un loc din natura cu multa APA :)

Si tot pe drum inapoi, lasand raul in urma, mi-am amintit cum, acum foarte multi ani, am scris o poezie care se termina cu: "si lacul sunt eu". Asa ca urmatoarea imprietenire trebuie ca va fi cu un lac :)