miercuri, 2 mai 2012

There's something right with me!

Dragii mei,

Astazi am chef sa va scriu.

Zilele astea m-am luptat muuult cu gandurile si starile cele mai nebuloase. Am avut de-a face cu multe ganduri, de-a valma, ganduri care nu mi-au dat pace, ganduri straine, obsesive, fara noima, pe care le vedeam a fi fara noima dar nu le puteam nicicum evita, ganduri care m-au obosit de m-au facut harcea-parcea.

Am avut de o vreme incoace, dupa cum va mai spusei, o stare nasoala. Adica: oboseala, neliniste, dureri in piept, respiratie grea spre groaznica, frici, anxietati, angoase, momente in care m-am simtit disperata, blocata, bulversata, confuza, neputincioasa... si toate cele...

Tot analizand situatia am concluzionat ca sunt suparata pe mine pentru ca, in ultima vreme, n-am avut si nu am chef sa fac nimic. Am fost oricum mereu nemultumita de mine. Nemultumita ca n-am facut destul, ca nu fac destul, ca nu sunt destul. Nemultumita ca nu lucrez destul in gradina, nemultumita ca n-am facut tot ce trebuie la timp, nemultumita ca n-am semanat ce trebuie si cand trebuie, suparata si disperata ca nu stiu destul, ca nu sunt in control, ca poate nu-mi iese, ca totul e greu si totul e un dezastru. Suparata si nelinistita ca nu stiu daca vor rasari sau nu unele plantute prin paie. Suparata ca n-am pus destule paie, suparata ca am pus prea multe paie, suparata ca am semanat prea tarziu, ingrijorata ca am semanat prea devreme. Cu alte cuvinte: IMPOSIBIL de multumit!
Suparata ca nu stiu ce sa fac cu mine.
Suparata ca n-am mai cusut nimic de atata vreme cu toate ca mie-mi place sa cos. Cateodata evit sa intru in atelier de teama ca nu voi face fata. De teama ca voi gresi, de teama ca nu voi stii ce si cum sa fac, ca voi da gres. Desi dorinta de a mesteri exista. Teama de a esua este unul din motivele care ma face sa evit cu tot dinadinsul multe din activitatile pe care le iubesc... probabil si multi dintre voi faceti acelasi lucru.


Apoi mi-am consumat o maare parte din energie fiind suparata pentru ca nu stiu in ce directie s-o apuc. Ca  nu stiu ce sa fac cu viata mea. Ca trebuie sa fac ceva cu viata mea... ca si cum faptul ca exist n-ar fi de ajuns. Suparata ca nu am claritate si nu ma decid ce vreau sa fac cu mine. Suparata ca n-am destule optiuni. Ca la cateva momente dupa, sa fiu disperata si presata de prea multe planuri.
Plictisita de tot si toate. Plina de lehamite fata de toata cele. Satula de planuri, de dorinte, de neputinte, de mai mult si de mai mare.
Gandindu-ma daca asta este ceea ce vreau cu adevarat. Daca gradina este ceea ce vreau cu adevarat, daca croitoria e ceea ce vreau cu adevarat sau daca sa fac tabere e ceea ce vreau cu adevarat.

Disperata ca nu voi fi niciodata fericita, ca voi dezamagi pe toata lumea, ca sunt un dezastru. Impovarata cu NU POT, cu NU SUNT, cu E GREU!

Asadar, dragii mei, am ajuns zilele astea on za bottom of the Sea of Helplesness!
 
Acolo unde apele sunt cele mai intunecate si presiunea e de nesuportat. Dar nu ma tem, pentru ca stiu ca it's the only way out. Si pentru ca stiu ca marea asta a fost acolo dintotdeauna. N-am cazut brusc in butoiul cu melancolie sau am intrat iremediabil in depresie. Marea asta din strafundurile noastre care gazduieste pe fundul ei monstrii adancurilor a fost mereu acolo. Si stiam de existenta ei. Aici isi au sediul gandurile si credintele ascunse care ne saboteaza in multe privinte. Tot gandurile astea ma sabotau si acum 2 ani si acum 5 ani. Erau tot acolo, dar vorbeau in soapta, aruncand mereu o umbra de indoiala peste tot ceea ce faceam. Acum, ca a venit vremea sa ma scufundand in adancuri, a trebuit sa le privesc in ochi. Inainte rulau pe ascuns, operau in background, fara ca macar sa le banuiesc prezenta iar acum m-am apropiat de ele atat de tare, incat tulburarea si zgomotul pe care-l fac sunt insuportabile.

Astea sunt credintele si gandurile care ruleaza in subconstient pentru multi dintre noi si ne conduc viata din umbra. Astea sunt programele invatate in copilarie: ca nu suntem destul, ca nu stim, ca nu facem destul, viata este grea, totul e complicat, e greu sa reusesti, e imposibil sa fii fericit, viata e 95% despre munca si 5% despre having fun... si cate si mai cate.

Asadar, uitandu-ma retrospectiv la tot ceea ce s-a intamplat in ultima vreme, bag sama ca I've kind of hit the jackpot. Stiu ca am lucrat la chestiile astea si mi-am dorit de multe ori sa elimin credintele negative care ma saboteaza. Pe vremea cand inca nici nu eram constienta pe deplin de ele stiam totusi ca am niste credinte ascunse care ma saboteaza si mi-am dorit sa le curat. Din pacate, singura care poate sa le curete sunt eu... Si de obicei nu prea poti sa faci curatenie fara sa get some dirt in your face :)

Asadar, acum ceva vreme, am pornit in acest quest: vreau sa aflu care sunt convingerile care ma limiteaza si vreau sa le interoghez. Pe vremea aceea, aceste credinte, erau ca niste voci indepartate care sopteau incet in zare. Si pentru ca ma scotea din pepeni vesnicul lor bombanit, am hotarat sa ma apropiu ca sa aud mai clar ce au de spus. Cu cat te apropii mai mult, cu atat zgomotul mental devine mai puternic, cu atat soaptele devin mai rastite. Pana cand, ajungi fata in fata cu ele si esti in mijlocul furtunii. E ametitor sa stai acolo. E coplesitor. Sunt mii de voci care urla si vorbele lor se invart in jurul tau ca un uragan. Dar trebuie sa le infrunti. Trebuie sa rezisti acolo si sa vezi ce au de spus. Trebuie sa astepti, sa ai rabdare si tarie, sa le asculti pe toate, pana ce te convingi....si concluzia fireasca este: IT'S ALL A BUNCH OF BULLSHIT!!! Sunt niste minciuni sfruntate! Minciuni care nu au nimic in spate, singurul lucru care le tine in viata este teama si credinta ta ca ele ar putea fi adevarate. Nu exista dovezi care sa sustina faptul ca nu esti destul, ca nu faci destul, ca nu esti bine. Tu esti singurul care poate hotara asta! Si poti face asta chiar acum! Poti hotara chiar acum: SUNT BINE! FAC TOT CEEA CE POT! I'M OK! I'M DOING THE BEST I KNOW HOW!
Si cu asta basta! Dintr-o data ESTI BINE!


Luci, m-a ajutat mult la un moment dat cu o intrebare desteapta, : "cum ai sumariza problema? situatia in care esti acum? ce te deranjeaza?" Dupa ce am trecut in revista toate cele, m-am gandit eu ce m-am gandit si tot cu ajutorul lui am concluzionat: "M-am saturat de felul in care m-am simtit in ultima vreme. E ceva in neregula cu mine!"


Si apoi, dupa ce am revazut filmuletul lui Byron Katie am hotarat sa fac o lista cu toate lucrurile care sunt in regula cu mine :) Va invit sa faceti si voi acelasi lucru!

"THERE IS SOMETHING RIGHT WITH ME!" list sau "E ceva in regula cu mine!"

- imi urmez de cele mai multe ori inima si instinctele
- sunt ordonata si clara most of the time
- sunt rapida
- sunt eficienta
- iubesc animalele si plantele si natura
- sunt autodidacta, am invatat repede si usor din proprie experienta multe lucruri
- am curaj
- am initiativa
- scriu pe blog, imi place si zic eu ca o fac binisor :)
- am o gradina, cu care ma descurc pretty good. mai ales cand nu sunt crazy :))
- nu prea fac compromisuri
- am grija de mine
- am incredere
- am rabdare
- zambesc
- merg mai departe orice-ar fi

Asadar, de cate ori aveti impresia ca e ceva in neregula, nu uitati ca sunt zeci de alte lucruri care sunt in regula! Haideti sa ne bucuram de ele! Si de viata! :)

19 comentarii:

  1. Stiu ce simti...esti obosita de ganduri; am trecut prin asta de multe ori in viata...Incearca sa te canalizez si sa te axezi momentan (dar si in general ca regula de viata) pe ce este prioritar. Si sunt sigura ca stii cum sa stavilesti si furtuna de ganduri care te-a coplesit:)ea a pornit ca urmarea unei insatisfactii fata de propria persoana , o persoana mult prea exigenta fata de sine insisi:)...fi mai buna cu tine! faci o multime de lucruri frumoase si mult mai mult, curajul tau este de admirat si urmat. Nu esti singura si stii asta.in plus suntem destui care credem in lucrurile frumoase pe care le faci:) fruntea sus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc frumos draga Daniela! :)
      observ ca de fiecare data, scrisul (pe blog sau in jurnal) este cel mai bun remediu pentru starile cu multe ganduri :) scrisul ma ajuta sa-mi pun gandurile in ordine, sa le exteriorizez si sa le pot arunca apoi o privire obiectiva si de cele mai multe ori, in timp ce scriu, o minte mai desteapta preia controlul si imi ofera perspective noi, de nebanuit :)
      Te pup si multumesc pentru suport :)

      Ștergere
  2. M-a bufnit rasul cand am vazut ce probleme ai!!!
    Si pe mine ma mai iau regretelele tardive,caut vinovati in jur (nu ca nu ar fi, dar deciziile finale noi le luam!). Ca sa te simti bine: eu as vrea sa am gradina pe care sa o ingrijesc asa cu drag cum faci tu si nu am, am o masina de cusut smechera, cumparata acum 1 an si ceva si nu ma descurc cu ea (am impresia ca si scoala de soferi ar fi mai usoara!), vreau sa fac cursuri de croitorie dar nu am unde si ma minunam ce frumos stii sa cosi,etc., etc. Astea sunt nemultumirile de actualitate,nu mai spun de cele cu state vechi,de acum 10,15 ani.
    Dar stiu ca toate imi trec dupa o cana cu spirulina si chlorella si devin alt om.Si ma gandesc la bunica mea care lucrase si la colectiv,trecuse prin clipe de groaza pt. ca i-au golit casa pentru ca ai ei erau chiaburi,care a stat singura cu un copil bolnav si-i aprindea periodic lumanarea (mama mea), cat timp bunicul a fost inchis, detinut politic,7 ani,cum a indurat multe nedreptati,de-a lungul timpului.Si cum reusea, singura,la peste 70 de ani, sa duca o gospodarie,cu 8 nepoti in curte.Sa faca instructie cu noi, sa faca treaba si in gradina, sa aiba grija si de oratanii,sa spele si la mana, sa faca si lesie,etc,etc.Cum a avut apoi grija de stranepoti, inclusiv de fetita mea,la peste 80 ani, cand se imbolnavise de cancer si eu eram in spital.
    Asa ca joaca-te cu pisica,culege o floare, mai pune o samanta, bucura-te ca esti sanatoasa si fii multumita cu ce ai !!! Stii cum se spune, sa nu cerem osanda de la Dumnezeu!Daca nici asa nu merge,adauga o lingurita de spirulina!Sau fa-ti un ceai bun! Eu ani de zile am avut pe frigider fotografia unei casute micute, cochete, din Olanda.Ne uitam la ea, cand aveam probleme, si financiare, si altele,si ne linisteam, visind cu ochii deschisi. Nu o am, insa am acum doar o bucatarie frumoasa, mica si cocheta!
    Sanatate multa si spor la treaba! Si eu care te laudasem pe tine si blogul tau unei "sectante"autentice!
    Raluca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Raluca,

      Sunt o tzara contrariata de comentariul tau, din mai multe privinte... daaar ce pot totusi sa-ti spun este ca imi pare ca fie n-ai citit postarea pana la capat, fie nu ai inteles pe deplin ce am vrut io sa iecsprim.

      Postul asta n-a vrut sa fie despre problemele mele... a vrut sa fie despre starile noastre dubioase si gandurile (cel putin la fel de dubioase) care ne conduc viata din umbra. Chiar daca stii sau nu stii, ai in subconstient un mic monstrulet care-ti sopteste in ureche: "nu ai destul", "nu faci destul", "nu esti bine"..... etc El e cel care te faci sa fii vesnic nemultumit si nerecunoscator.
      Iar cand/daca devii constient de astfel de ganduri si de faptul ca nu au nici un suport real si ca sunt niste prostii... dar cu toate ca stii asta, nu le poti opri, cazi in alta capcana si incepi sa-ti spui: "sunt o nerecunoscatoare, uite cate lucruri am si eu sunt tot nemultumita..." si autoflagelarea continua la nesfarsit..
      E mult de povestit, poate voi scrie mai multe in alta postare. Mai ales daca mai intereseaza pe cineva.
      Orisicum, multumesc de urari :)
      Si Doamne-ajuta sa ajungi si in casuta micuta si cocheta!! ;)

      Ștergere
    2. intereseaza!

      Ștergere
  3. Oau Teo!

    Este fabulos ce si cum ai scris si asta din multe motive.
    Desigur, opiniile pe care o sa le prezint mai jos sunt strict personale, si firese, nici vorba de adevaruri absolute dar, sa revenim la de ce eu consider ca este fabulos:

    1. SI EU TREC, AM TRECUT SI DACA NU FAC CEVA :) VOI MAI TRECE CAT DE CURAND :) prin exact aceleasi stari. Dar exact aceleasi stari :). Ma gandesc ca poate nu suntem singurele. Ar fi interesant sa ne mai impartaseasca si alti oameni ce simt ca sa vedem daca reusim sa facem un tipar ceva, si eventual sa vedem daca starile astea sunt influentate si de alte evenimente uneori, poate si exterioar noua.

    2. Te felicit din tot sufletul pentru ce ai facut si pentru ce te-ai decis sa faci referitor la vocile, tiparul, programul mental ce ruleaza de altfel pe fiecare din noi! ESTI EXTREM, EXTREM DE NOROCOASA ca ai putut sa simti in mod real necesitatea si importanta descifrarii acesor voci ce, exact cum ai spus si tu nici nu sunt reale, nici nu sunt ale noastre dar, cu toate astea, ne conduc viata. Faptul ca iti iei mentalul sub control, desi stiu ca drumul uneori pare imposibil, este ceva de sarbatorit parerea mea si asta in ciuda societatii "binevoitoare" ce, ne-a invatat ca atunci cand auzim asta sa incercam sa il aducem pe "dezertor" ce incearca sa fie propriul lui stapan pe "calea cea buna" prin reactii de genul: vai saracul de tine, lasa ca trece, mai relaxeaza-te si tu, nu mai pune si tu la suflet etc, cand poate uneori daca omul e hotarat si mie mi se pare ca tu ai tot ce iti trebuie ar trebui poate sa zicem BRAVO, tine-o tot asa. In definitiv, orice proceceu la inceput este dificil insa, ulterior lucrurile se aseaja si evolueaza spre ceva pozitiv. Vezi copilul mic ce incearca sa mearga si chiar daca uneori cade, si probabil in doare si plage, si a obosit sa tot incerce, societatea, oamenii, parintii, il incurajeaja stiind ca este normal sa fie asa si ca, in final o sa reuseasca urmand ca mersul sa devina ceva facil si extrem de firesc.
    De ce oare nu putem sa facem asa si atunci cand invatam sa ne controlam gandurile?
    Asa ca BRAVO, scumpa mea, te aplaud is ma inclin cu respect pentru ceea ce incerci sa faci!

    3. Si eu mi-am propus acelasi obiectiv in ceea ce ma priveste, de deschifrare a programelor mentale ce ruleaza pe mine si care ma impiedica sa fiu, motiv pentru care, eu sunt alaturi de tine cu orice ai nevoie. Daca imi permiti o sugestie, o carte ce pe mine m-a ajutat si care vorbeste exact de asta, de descifrarea programelor, de decodificarea scenariilor inclusiv pe cele din copilarie este Ian-Stewart-Analiza-Tranzactionala-Astazi-o-Noua-Abordare.Cred ca e si pe net la liber.

    As simtii ca am mai multe de impartasit cu voi insa, moemntan nu mai am vreme de scris asa ca, pe alta data.

    Te pup cu mare drag,

    The Secret

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, suntem deja 3 ca si Andhra zicea ca ii suna foarte cunoscuta povestea :)
      Si cred ca toata lumea care lucreaza la dezvoltarea personala trece prin asta mai devreme sau mai tarziu. E inevitabil. Din punctul meu de vedere e vorba de capitolul: explorarea umbrei interioare, adica: frici, credinte negative, povesti, atasamente, tipare mentale mostenite care nici macar nu-s ale noastre...si toate cele... si singura cale de eliberare este prin ele. Asa ca solutia pe care o propun eu este sa trecem prin ele si atat. Nu trebuie sa facem ceva anume, procedura de eliberare este deja lansata si ruleaza de la sine, trebuie doar sa stim ca este un proces normal, sa stam linistiti, si sa observam tot ce se intampla, adica all za craziness, fara a judeca si fara a ne implica.
      Hai ca poate mai scriu un post zilele urmatoare, sa vedem ce insights imi mai vin, ca vad ca atunci cand scriu pe blog lucrurile imi par mult mai clare :)
      Multumesc pentru recomandare, tare mult mi-as dori sa le citesc pe toate (si aia de Neal D. Walsh suna super bine) dar sa vaz cand mai am timp de citit. In ultima vreme n-am apucat sa mai citesc mai nimic :P
      Te puuup! Si mai astept impartasanii ;)

      Ștergere
  4. recomand si eu o carte, e despre eliberarea de emotiile toxice si reconstructia tiparelor de gandire. http://www.bookdepository.co.uk/Memory-Cells-Luis-Diaz/9780595523788
    si ce mi s-a mai parut util in acest proces e lucrul cu ceea ce se numeste copilul interior, cred ca e o pista foarte buna pentru acest aspect. imi amintesc ca si louise hay spunea ca in procesul de vindecare e esentiala constientizarea relatiei dintre copilul interior si parintele interior (acesta din urma fiind o voce, rezultatul tuturor persoanelor cu autoritate din viata noastra - parinti, bunici, profesori etc din al caror crez am preluat lucruri cu care ne abuzam in continuare) john bradshaw vorbeste foarte frumos si clar despre asta. http://youtu.be/bClMK5rNBSc

    in rest, asa cum ti am zis si n mail, sunt cu tine in acest tumult. imbratisari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi Andhra! Pentru comment si pentru recomandari...si pentru ca esti!! :) Si eu am facut cateva chestii cu copilul interior si am avut niste experiente foaaarte interesante :)

      Va zic foarte pe scurt o chestie haioasa:
      Se ia o foaie de hartie. Se scrie cu mana dreapta (cu mana dominanta de fapt, asa ca daca esti stangaci scrii cu stanga) o intrebare pe care vrei s-o adresezi copilului interior. Spre exemplu: "Draga Ionel, eu sunt Ion, sunt tu cand vei fi mare si vreau sa povestim. Ce faci tu, cum te simti?"
      Apoi iei creionul in mana stanga (sau mana nedominanta) si scrii ce iti vine.
      Vei fi absolut uimit de rezultat!
      Copiluta mea mi-a scris sa nu mai fiu asa critica cu mine insami si sa ma joc mai mult. Alta data mi-a spus ca vrea sa ii citesc o poveste inainte de culcare si ca vrea sa doarma noaptea cu un urs mare de plus :) And I diiiid :D
      Incercati si voi! :) It's fun!
      Va imbratisez cu drag!

      Ștergere
    2. Ce de carti interesante :) vreau si eu :). Draga si scumpa Andhra, se gasete cumva si in romana cartea cu Memoria celulei ca, de, ar fi mult mai bine asa.

      Pup

      The Secret

      Ștergere
    3. minunico, am căutat-o şi eu în romînă, dar din păcate nu e nicăieri.

      Ștergere
  5. Te pup si te imbratisez din tot sufletul Andhra :) ca meriti. Esti tu o minunica de om :). Mi-ai facut o zi luminoasa si frumoasa :). La fel si toti de pe blog si daca ne extindem optimismul si toti din lume. Toti suntem minunati :).

    Va pup cu drag

    The Secret

    PS Merci mult scumpa mea de raspuns. Ce pacat ca nu exista, dar vedem noi cum facem sa intelegem :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. într-adevăr, vindecarea fiecăruia dintre noi vindecă ceva din lume. oneşti şi luminoşi să fim deci, minunea e în toţi aşa cum spui şi tu.

      eu nu mi-am cumpărat-o încă, dar după ce mi-o iau o pot traduce şi o pot trimite. dacă nu va fi prea tîrziu pentru tine atunci. :)

      te îmbrăţişez cu cîrîit de greieri.

      Ștergere
  6. Andhra,

    Draga, scumpa, minunata noastra.
    Pe mine una m-ai impresionat profund.
    Daaaa, normal, desigur, of course :) ca vreau/vrem ha ha ha si NICIODATA NU E PREA TARZIU. Sa imi zici te rog si de pretul traducerii sau cum se face.
    Dar, asta, numai si numai daca o sa poti, vrei ai dispozitia necesara etc ca, imi dau seama ce compicate sunt lucrurile astea si ce mult timp iau.

    Oricum pupici multi de tot!

    Love you

    The Secret

    RăspundețiȘtergere
  7. :) nu costă nimic pe nimeni, draga mea. de îndată ce mi-o voi putea cumpăra mă apuc de treabă, cu mult drag şi avînt. :) sigur că îmi doresc, de ce aş fi venit cu ideea altminteri?
    îţi trimit şi eu multă iubire şi te pupăcesc mărunţel! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Yuhuuuu super!!!

    Te admir enorm pentru pornirea pe care o ai si iti transmit la randul meu multa dragoste (parca jucam ping pong pe aici cu iubirea ahahah)

    Mulumiri multe, multe, multe!

    The Secret!

    PS Da, ai dreptate scumpa mea cu faptul ca ti s-a parut ciudat ca am repetat eu sintacma daca vrei. Normal ca vrei ca altfel vorba ta, de ce ai mai fi pus tu in discutie :). La mine sunt insa povesti mai speciale de ... fortare si manipulare :) in trecut si de aceea, chiar daca nu se impune, am dezvoltat poate o slabiciune :) si un tic verbal cu vorbe de genul numai daca vrei, ca poate te-ai razgandit si ai tot dreptul etc hahahah dar inteleg ce ciudat suna ahahha.

    Pup

    RăspundețiȘtergere
  9. nu a sunat ciudat deloc, am intuit că din cauza unui mecanism ai întrebat acel lucru şi cu întrebarea mea (retorică) am vrut să te mîngîi şi să te asigur. :)
    cred că mai degrabă ne bălăcim împreună în iubire, nu ne-o pasăm. :)
    te mai pup o dată, şi-nc-o dată! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Scumpa si draga mea Andhra, sunt emotionata de ce ai zis.

    You make my day :) Cred ca esti unul dintre canalele prin care Universul imi aminteste/reaminteste in mod magic :) ce e adevarat si ca sunt iubita, inteleasca si protejata indiferent de ce simt uneori:) pentru ca, reactiile si vorbele tale vin parca exact atunci cand trebuie si contin si cuvintele care trebuie pentru starea mea din acel moment.

    Sincer, chiar daca nu ne stim ci numai ne banuim :) ITI MULTUMESC!
    Ai contribuit la o schimbare din mine. Nu este minunat ca putem sa facem asta? Noi toi putem :)

    The Secret

    RăspundețiȘtergere
  11. :) mesajele care ne pot ajuta să creştem vin mereu spre noi, din diverse ramuri ale înţelepciunii mamă. dacă eu şi vorbele mele ajungem atît de departe în tine, trebuie să-ţi fii şi ţie recunoscătoare la fel de mult cum îmi eşti mie şi universului, pentru că dovedeşti deschidere şi iubire de a le primi. mă bucur că-ţi sunt bună, e minunat cît bine ne putem face unii altora, dincolo de reperele fizice ale vieţii. îţi mulţumesc şi eu tare că eşti şi că-mi oferi blîndeţea ta.

    RăspundețiȘtergere