From my heart to your heart

Dragii mei,
Revin cu vesti :) Sunt in Portugalia de ceva vreme, am lucrat ca voluntar in diverse locuri WWOOFing sau HelpExing :) Mi-a prins foaaaarte bine experienta de a lucra pentru mancare si cazare. Va recomand cu drag sa incercati macar odata in viata. Si eu as zice caaaa... cu cat ii munca mai 'de jos', cu atat mai de folos. Pana acum am lucrat la o ferma, am gradinarit, am facut pizza, am smuls buruieni din santuri, am facut curatenie la o pensiune si am lucrat intr-o bucatarie unde am gatit pentru 70 de oameni, indian style.

Siiiii...am fost la silent retreat-ul cu Mooji...nu am cuvinte sa va descriu cum a fost...tot ce stiu e ca acum imi doresc foarte mult sa stau o vreme in ashram la Mooji, doar ca banii mei s-au cam dus si trebuie sa platesc pentru mancare si cazare. Asa ca va rog pe voi sa ma ajutati. O sa mai stau pe-aici o luna - doua, poate chiar pana in primavara, asa ca rugamintea e deschisa pe termen lung. Contul meu este
RO39INGB0000999901371595
sau paypal: seaoftales@gmail.com
Orice suma e binevenita si ma va ajuta sa fiu acolo unde imi doresc! Va multumesc si va iubesc!

Aventurile lui Habarnam in tara lui "Toilet pliz"

Dragii mei,

M-am foit ceva vreme intrebandu-ma daca sa scriu sau nu pe blog despre ce se mai intampla in lumea mea. Dar, intr-un final, iata-ma-s...tot eu cea veche! V-a fost cumva dor de mine?

Eheee, dragilor, de data asta viata a decis sa ma trimita departe-departe, in lumea larga. Si trebuie sa recunosc ca ma simt un pic ca Fat Frumos in cautarea tineretii fara batranete.

Mai de voie, mai de nevoie, am zis DA provocarii. Am plecat val-vartej, pe nepusa masa, de m-am luat chiar si pe mine prin surprindere :) Sunt la Londra, de o luna si un pic.

Nu stiu daca o sa reusesc sa va lamuresc prea bine despre motivele plecarii, dar, versiunea scurta ar fi ca simteam locul in care eram si situatia si toate cele...kind of off. Ma napadisera tot felul de dileme, mai vechi, mai noi, multa tristete si un struggle interior de nu mai aveam stare. Am incercat eu sa vad care-i treaba, sa feel my way into it, sa meditez, sa respir, sa surrender...dar nimic nu parea sa functioneze. Pe de alta parte, devenisem tot mai constienta de cat de atasata sunt de lucrurile din jurul meu (familie, prieteni, de acceptarea celor din jur, de imaginea pe care o aveam despre mine insami, de siguranta materiala, de siguranta pe care mi-o ofera ideea de "acasa"...si multe altele). Si atasamentele astea ma faceau sa ma simt tare vulnerabila. Parca la orice colt de strada ma pandea tragedia, daca ar fi fost ca unul din aceste lucruri pretioase sa dispara din peisaj. Ma simteam vesnic santajabila, tormented and tortured.

Spre exemplu, cred ca stim cu totii sentimentul sau nevoia de a fi acceptati de familie. Mai ales noi astia "spiritualii", cu toate ciudateniile noastre, sigur o cunoastem :) Ei, daca aceasta nevoie de acceptare devine un santaj continuu si te simti restrictionat la fiecare pas si simti ca iti traiesti viata ca sa-i multumesti pe altii si nu poti sa fii tu insuti ca nu cumva sa superi pe cineva...ceva, undeva, cumva, e musai sa se schimbe. Tensiunea va creste pana la cote insuportabile si mai devreme sau mai tarziu, va gasi un mod in care sa fie eliberata. Fie te iei la paruiala cu toata lumea ce-ti sta in cale, fie pleci in lume de nebun, fie te relaxezi si nu-ti mai pasa.

Nu asta a fost problema in cazul meu, dar ma simteam santajata pe multe alte planuri, cam ca in exemplul de mai devreme. Santajul major era ideea ca nu ma descurc de una singura. Si atunci as fi facut orice ca sa nu pierd oameni, situatii, lucruri care ma faceau sa ma simt in siguranta. Si in felul asta ma pierdeam pe mine. Nu cred ca situatia si locul in care eram, au fost impricinatele care mi-au cauzat astfel de probleme. Ba dimpotriva, au fost exact ce aveam nevoie ca sa evoluez, sa constientizez mai bine care-mi sunt fricile si sa merg dincolo de ele. Si ce poti sa faci cand ti-e teama sa pierzi totul? Cateodata, the easy way out este sa let it go.

Si stand eu si cugetand la toate cele, in Tabara de Feminitate, am tras o carte din Tarotul Zen al lui Osho, intreband ce mi-ar aduce mai multa pace. Raspunsul s-a intitulat "Calatoria" si prevestea destul de evident ce urma sa vie. Instant mi-am amintit ca am un var la Londra care de cateva saptamani, de cate ori vorbeam cu el pe net, imi tot zicea sa merg si eu acolo. Imi gasise deja si job, puteam sa locuiesc la el, numai sa merg. Eu, cu cateva saptamani in urma, cand varul o dadea intr-una cu insistentele, eu ca nu si nu...nici nu concepeam sa plec! ce naiba sa fac eu acolo? Dar in lumina ultimelor evenimente, punand lucrurile cap la cap, am zis GATA, ma duc! A fost o decizie din-aia fulger and I knew in that moment that will be no way back! :) Si uite-asa am plecat eu la Londra.

 

[PARANTEZA: Interesant cum in viata mea se intampla doua categorii de decizii. Unele irevocabile (ca cea care m-a adus aici) care ma sperie de fac pe mine, dar stiu sigur ca there's no turning back. Si altele, care nu pot spune ca-mi afecteaza viata intr-un mare fel, dar la care ma cacai pana in ultimul moment si ma razgandesc de 7 mii de ori si tot nu-s multumita de rezultat.]

Nu pot spune ca nu mi-a fost frica. Ba din contra. Dar, odata luata decizia, nu-mi dadeam voie sa bantui prea mult cu mintea in zona asta.Din cand in cand mai scapau din frau ganduri innebunite de spaima: aoleu, ce ma fac eu singura in lume?? ce caut eu acolo? ce se va alege de mine? I've never been on my own anywhere!! I will die there alone and unhappy! I'll never make it! I am afraid! I'll never make it! miau, miau, hau, hau! :) Si intre timp, o parte din mine, curioasa din fire, raspundea putin sarcastic: Weeeell, if I'm going to explode or die or never make it...at least I want to be there and witness it! If this is my destiny, let it come!

Fara prea multe menajamente, am ridicat din umeri si am mers inainte. Nu vedeam a mai fi cale de intoarcere. Si unde mai pui ca nici nu vedeam unde sa ma intorc ca sa-mi fie cat de cat bine. Asa ca m-am suit in trasura si-am plecat la drum.

Pe avion, nici un gand. Nici o asteptare. Habar n-aveam ce m-asteapta. Dar eram curioasa sa aflu. Nu-mi era nici bine, nici rau. Just silence. Si doua curcubee vazute de deasupra norilor pe micul gemulet al avionului. Unul, chiar cand ieseam din Romania si unul cand ne apropiam de Londra. Eu am zis c-o fi un semn bun :) Apoi, am aterizat la Londra si aterizata am fost :) Ajunsa aici, dintr-o data, tot ce stiam a fi "lumea mea" a fost inlocuita brusc cu altceva. Alta energie, alta casa, alti oameni, alti copaci, alte fete, pana si cerul si norii sunt altfel la Londra.

Ironia face ca si aici locuiesc cu mai multi oameni si anume alti 8 colegi de casa. Doar ca aceasta noua casa, este ca un fel de casuta pentru papusi, pe langa casa din Stupini pe care am lasat-o in urma. Si anume: totul este de 50 ori mai mic :)) Bucataria, baia, gradina si toate cele sunt mult mai mici decat somptuoasele spatii din Stupini. Interesanta ocazie de a experimenta lucruri atat de diferite! Momentan locuiesc in cel mai mic dormitor din lume. Daca nu din lume, atunci cu siguranta din lumea tuturor oamenilor pe care-i cunosc personal. Dar nu ma plang. Din prima seara in care m-am pus la somn, in sacul de dormit, pe jos, m-am simtit ca si cum as fi intrat intr-un ZEN retreat. Si am adormit fericita ca am un culcus unde sa ma cuibaresc :) Si am simtit ca starea de bine nu are-a face nici in clin nici in maneca nici cu marimea camerei, nici cu alte cele. Si ce bucurie ca nu sunt nici singura, ci impart camaruta cu varul meu drag :) Ca sa va faceti o idee (si sa radem un pic impreuna) dormitorul are vreo 2 metri patrati in care incap un pat, un dulap, izoprenul meu pe jos si mai ramane o juma' de metru patrat pe care calcam cand ne "plimbam" prin camera...zona populata de obicei de 2 perechi de slapi plus doua rucsace :))

O ocazie minunata sa constat ca ma simt la fel de bine ca in camera mare si frumoasa, care pentru o vreme a fost numai a mea. Si a fost bine sa vad ca linistea si multumirea nu depind de circumstantele exterioare. Putem astfel pasi prin viata mai liberi, mai usori, mai deschisi la tot ceea ce este. Avem de multe ori o idee mentala despre cum arata "fericirea". Si atata timp cat ceea ce se intampla nu corespunde cu tabloul din capul nostru, refuzam orbeste toate lucrurile frumoase care ne inconjoara. Si dupa lupte seculare, obtinem in sfarsit ceea ce credeam ca ne va face fericiti. Si se intampla de multe ori, sa ne trezim inconjurati de un morman de chestii frumoase, scumpe, dupa care tanjesc multi altii...dar care nu ne aduc nici macar un strop de fericire.


Asaaaa...Si nu trecu nici o zi de la aterizare ca iata-ma-s la noul job. Eu care mi-am propus ca in vecii vecilor n-o sa mai am job, iata-ma ducandu-ma vesela la "serviciu". Si inca ce mai serviciu!!!! :)) Haideti sa va spun ce si cum, ca sa mai radem o tura impreuna :)) Asadar, locul cu pricina este o spalatorie industriala care spala lenjerii, prosoape si alte alea pentru hoteluri. Eu, ca o albinuta ce ma aflu, ce fac acolo? Pun diverse obecte pe o banda. Initierea mi-am facut-o in prosoape ca apoi sa-mi dau doctoratul si in fete de perna si servete de bucatarie. Si uite-asa, in luna ce-a trecut, am bagat zilnic, mii si mii de prosoape, proaspat spalate si uscate, intr-o masina mare, care le impatureste frumos si le trimite pe o banda spre impachetare, si milioane de servete sau fete de perna care ies pe partea ailalta bine calcate si apretate si dupa ce le numaram frumos le bagam si pe ele la impachetat.
Iata-ma in toata splendoarea (mea si a) magicei spalatorii :)

Si uite-asa, zi de zi, noapte de noapte meream constiincioasa la noul job si munceam 8 ore ca un karate kid adevarat ce ma aflu. Cateodata tura de zi, cateodata tura de noapte, cateodata si una si alta. Din farmecul jobului mai face parte si o doza sanatoasa de neprevazut. Si anume: nu stii cand urmeaza sa mergi la munca decat cu cateva ore in avans cand primesti un sms: Poti sa te duci la unitatea 3 de la ora 23:15? Sau, pentru doritorii de senzatii tari exista si sms-uri la 6 dimineata: "Poti sa te duci la munca ACUM?" Siiiii...la creme de la creme, dupa ce abia ai iesit din tura, rupt de spate, te duci acasa te pui in pat si telefonul te anunta voios: "Poti sa te intorci acum la munca?" :))

Sigur ca, toate aceste mici neajunsuri, au fost compensate din plin de dragostea mea pentru prosoape :)) Ce mai iubeam eu prosoapele! Visam pe vremuri la prosoape colorate, pufoase, minunate, cat mai mari si cat mai fluffy! Iata cum au prins viata visele mele cele mai salbatice cu mii de prosoape mari si pufoase! Si unde mai pui ca sunt si calde! :))) Am ras de m-am prapadit. Mai ales ca, aici la job, cu cat prosoapele is mai mari si mai fluffy, cu atat mai greu e sa le pui pe banda, adica visul meu s-a transformat cat ai zice peste in cosmar :)) Si ca aventura sa fie si mai spicy, exista si un target. Adica, nu care cumva sa freci menta sau sa te ascunzi pe undeva, sa stai afundat in mormane de prosoape fluffy. Trebuie sa pui pe banda minim 700 de prosoape pe ora, 600 de servete si macar 500 de fete de perna. In functie de unde prestezi in acel moment magic. Si dai si lupta! Dupa cum bine zicea o fatuca din republica moldovineasca: "eu am varat acolo cat am putut de iute" :))

N-as fi crezut vreodata sa traiesc asa o experienta! Dar mai mult decat c-o traiesc, m-a surprins cat de valoroasa poate fi o astfel de experienta!

Mi-am vazut expuse tot felul de frici, convingeri si idei...am avut ocazia sa observ "the little me" struggling and worring...in tot felul de situatii. Am demascat tot felul de comportamente (proprii) si patternuri mentale considerate "obisnuite", ca fiind cel putin dubioase.

Prima lovitura sub centura a fost faptul ca aici, in contextul asta, nimeni nu dadea doi bani pe "mine". In confortul pe care ni-l ofera "acasa", bine ancorati in lumea noastra, intre oameni care ne cunosc si care ne reconfirma zilnic ideea pe care o avem despre noi insine si faptul ca suntem valorosi, jobul nostru unde suntem buni la ceea ce facem si suntem apreciati pentru asta...toate astea ne fac sa ne simtim "cineva", sa simtim ca avem o valoare, ca suntem importanti, ca avem prieteni, ca avem un scop in viata si in lumea asta. Dar ce se intampla daca toate astea dispar?

Sentimentul ca n-am nici o valoare, trait constient timp de cateva zile, a facut loc unui spatiu interior in care am regasit un altfel de "eu". Am inceput sa intuiesc un mine fara o "valoare" exterioara. Dupa ce treci de socul initial, descoperi ca e chiar minunat sa fii un "nimeni" :) Am renuntat incet, incet, la nevoia (destul de putin pronuntata oricum) sa povestesc altora cine sunt, sa ma integrez, sa ma remarc...sau mai stiu eu ce alte nevoi din aceeasi specie.

Alta smecherie care facu parte din provocarile zilnice, a fost disperarea de a face targetul. Toti erau super stresati si se agitau nebuneste sa zvarle domnule cat mai abitir cu prosoapele in masina. Si dai si lupta! A fost tare greu pentru mine sa nu mai iau dupa dansii. Si nu musai ca si comportament exterior, adicatelea, dat din maini. Ci mai mult ca stare interioara. Din cand in cand, ma surprindeam agitandu-ma, grabindu-ma, stresandu-ma. Si atunci, ma opream frumusel, respiram adanc si ma relaxam. Si uite-asa, incet, incet, am observat ca de fapt, cu cat te agiti mai tare cu atat iti scapa mai mult servetele printre degete si te chinui de doua ori mai mult sa le asezi frumos, cu fata-n jos si cu susu-n sus. Asadar, cu adevarat, confirmat si reconfirmat, graba strica treaba!

O alta treaba comica a fost comunicarea. Fabrica era plina de o multime de natii (indieni, somalezi, thailandezi, sri lank-ezi, romani, slovaci...si ce-or mai fi fost ei pe-acolo) care cu totii vorbeau o engleza experimentala, de te chisai pe tini de ras, nu alta. Initial...nu intelegeam nimic. Si, desi vorbeam in engleza, nici ei pe mine. Incetul cu incetul, am inceput sa pricep cate ceva. Si marea revelatie a fost ca degeaba le vorbesc oamenilor in termeni sofisticati de genul: "I need to use the bathroom. Do you know where it is?"...ci trebuie sa ma adresez simplu si concret: "toilet. please." :)) Si deja incepeam sa ne intelegem. Apoi, mergand in pas vioi prin fabrica, spre locul de munca sau spre toaleta, toata lumea (barbati, femei, cunoscuti, necunoscuti) te intreba cu mare interes: "you ok?" :))

Mi s-a parut tare comic cum toata treaba functiona perfect desi, la nivel pur intelectual, oamenii abia se intelegeau intre ei :)

Ce sa mai incolo si-ncoace...o experienta de neuitat :)

Alte chestiuni si invataminte demne de mentionat ar mai fi:

- in Londra (cel putin aici unde am stat eu) sunt niste parcuri senzationale! Wild! Wild! Wild! And beautiful! Cu buruieni, cu fan proaspat cosit, cu oameni care stau pe jos in iarba, cu copii si catei care se balaceau in apa, cu vulpi si veverite care-ti mananca din palma. Loved it!
- orice munca poate fi o poarta spre momentul prezent. just do it with care and attention
- indienii (si ce alti orientali or mai fi fost pe-acolo) au o candoare specifica, o blandete in privire si un zambet vesnic pe fata :) Mi-a placut mult sa lucrez langa femeile indience. Mi-a placut mult si o negresa simpatica pe nume Viviane care parea de un zen de nezdruncinat
- Eckhart Tolle & A new earth - audio book-ul care mi-a tinut companie in noptile de prosopeala - e o carte minunata pe care v-o recomand tuturor! :)
- somnul de noapte nu se compara de nici un fel cu somnul de zi :)
- dincolo de cuvinte, exista o comunicare mult mai profunda si mai pura. Orice zambet radiaza iubire si orice privire vorbeste! Si e un limbaj minunat! 

Ce sa va mai zic, ar mai fi multe de povestit, dar ma opresc aici si promit sa revin cu completari, daca imi voi mai aminti ceva important.


Si tot asa si iar asa, dupa o luna de varat prosoape, mi-am dat seama ca experienta si-a facut treaba si am decis sa merg mai departe. Fiind oarecum totusi putin in dubii, ca ma stresa gandul ca n-am strans inca destui bani de drum...viata m-a ajutat oleaca si cateva zile la rand n-am fost chemata la munca...asadar am decis ca-i rost de plecare si mi-am achizititionat biletul spre urmatoarea destinatie. Portugalia.

 

In aceasta aventura de 4 saptamani si un pic, am castigat fabuloasa suma de 1.117 lire. O mica avere! Din care am ramas cu vreo 800, restul s-au dus pe cazare si mancare.


Pe 14 august imi iau zborul spre Portugalia, unde planuiesc sa stau (macar) pana pe 18 septembrie. Apoi, Dumnezeu cu mila. In Portugalia o sa muncesc o vreme voluntar, pentru mancare si cazare. Mi-am gasit gazda prin WWOOF (world wide oportunities on organic farms) o organizatie care pune in legatura voluntari voiosi si gazde primitoare. Cu o parte din banii pe care i-am strans o sa merg in septembrie la un Silent Retreat cu Mooji. Si apoi vom vedea ce va mai fi, unde ma vor duce valurile vietii.

Dar pana plec, daca va fi sa fie, mi-ar placea sa va mai scriu. Despre temerile mele legate de plecatul in lume, despre a fi on my own, despre dezidentificarea cu ceea ce credeai ca esti, despre a fi 100% prezent in propriul corp, despre frica de a trai din plin, despre non acceptare, despre atasamente, despre nevoia de siguranta, despre identitate, despre una, despre alta :)

Intre timp, va pup, va imbratisez, va iubesc!

Tabara de reconectare cu puterea feminina ~ 21-23 iunie

Cum e sa fii femeie? Cum intelegem noi femeia dupa epoci intregi de patriarhat, care au definit femeia in roluri “convenabile”, in atribuite mai mult sau mai putin dragalase carora le lipseste insa ceva esential: PUTEREA? Si nu la puterea masculina ma refer, ci la acea FORTA, de o alta esenta, pe care o simt ridicandu-se in mine cand reusesc sa ma conectez la arhetipul feminin. Odata cu aceasta forta feminina vin insa si noiane de suferinta din propriile noastre drame si din secole de reprimare pe care bunicile si stra-stra-moasele noastre le-au trait in corp de femeie. Sunt convinsa insa ca, in intelepciunea lor, mamele si stra-mamele noastre au lasat semne, chei si porti deschise pe unde sa ne putem intoarce catre noi.

In incercarea de a regasi ARHETIPUL FEMININ, sub straturile de sabloane turnate generatie dupa generatie din mama-n fiica va fi de strabatut si terenul mlastinos al furiilor si tristetilor reprimate. Ca orice comoara veritabila si forta feminina este pazita de niste balauri… Dar pana la urma sunt balaurii nostri, asa ca sa nu ne temem prea tare de ei, propun chiar sa-i integram: ii punem sa taie lemne, sa danseze si vedem ce le mai dam sa-i tinem ocupati, ca noi intre timp vom avea de facut altele…

- sa ne plimbam dimineata, cu picioarele goale, in roua proaspata
- sa mergem la cules de plante medicinale – sa ne reamintim de leacurile naturii!
- sa ne initiem in aromaterapie – cum ne pot ajuta uleiurile esentiale, simplu si rapid!
- exercitiu de singuratate – pentru cateva ore vom experimenta tacerea si reintoarcerea spre interior!
- lumea viselor – visele sunt o sursa bogata de informatii intuitive – vom invata cum sa ne folosim de ele!
- gatit in gasca, la ceaun!
- desen, joc, relaxare, povesti, impartasiri, suport, incurajare!
- cantec, dans si sharing in jurul focului!

Si pentru ca fiecare femeie este unica, iar arhetipul feminin nu e o notiune rigida, ci un diamant cu multe fatete, intentia noastra este ca exprienta sa se desfasoare spontan, in functie de energia grupului. Intentia este aceea a unei calatorie transformatoare, o oportunitate de regasire a puterii interioare, o ocazie sa simtim mai bine darurile pe care noi ca femei le avem de oferit acestei lumi, sa ne reconectam la Mama Natura si sa ne incarcam cu energie si incredere in propria fiinta.

Pentru asta ne vom aduna, intr-un loc magic, in inima naturii salbatice, intre 21 si 23 iunie!

Locatia va fi anuntata ulterior celor care se inscriu. Sosirea la locul faptei se va face cu masina. In functie de cine are masina, ne vom aduna cate 5 si vom veni impreuna. Cazarea se va face la corturi. De mancare va aduce fiecare de-acasa ce crede ce cuvinta si vom gati la ceaun. Sosirea se va face vineri 21 iunie, cat mai devreme, iar plecarea duminica 23 iunie, dupa-amiaza.

Participarea nu are un cost fix. La sfarsitul taberei fiecare este libera sa doneze atat cat simte. Tabara este pusa la cale de Teo si Ioana. Te poti inscrie pe email la magicreminders@gmail.com sau 0726.368.978 - Teo

Te asteptam cu drag!
Si cu:
- cort
- izopren
- laterna
- mancare pentru cele 3 zile
- haine lejere pentru activitatile din timpul zilei
- haine groase pentru eventualele nopti friguroase
- instrumente de cantat (fluiere, zuruitori, tobe, chitara) – daca aveti

Chakra coroanei - Sahasrara

Iata c-am ajuns, dupa o calatorie de mai bine de un an si la ultima chakra. Chakra coroanei, chakra a saptea, care se numeste Sahasrara si reprezinta conexiunea noastra cu divinitatea. Cuvantul "sahasrara" inseamna o mie de petale de lotus. Inteleptii din vremuri stravechi, simbolizau prin aceste o mie de petale de lotus, felul magic in care divinitatea ni se reveleaza in moduri infinite. Lucrurile prind tot mai mult contur si intelegerea vine pe tot felul de cai si in totul felul de moduri, care puse apoi cap la cap, intregesc imaginea si dau tot mai mult sens vietii. Intelegerea divinitatii poate merge astfel tot mai profund si tot mai profund. Si nu se opreste niciodata. Divinitatea ni se reveleaza in mii de feluri, in tot ceea ce exista, over and over again, la infinit :) Ce frumos! :)

Cuvinte cheie pentru aceasta chakra: a reflecta, meditatie, bliss, a intelege, a sti.
Este localizata in varful capului si guverneaza partea de sus a capului, creierul si sistemul nervos.
Culorile acestei chakre sunt violetul si albul. Violetul este o culoare magica ce ne poate aduce o gramada de beneficii. Are capacitatea de a calma/incetini metabolismul si de aceea poate fi folosita cu success in curele de slabire. Putem sa ne imbracam in violet cand avem in plan sa infulecam o masa copioasa. Usureaza activitatea tuturor organele din corp (mai putin splina). Relaxeaza muschii inclusiv muschii inimii. Are proprietati antibiotice, stimuleaza productia de leucocite. Intareste splina si are efect antiinflamator asupra glandelor limfatice. Purifica sangele si ajuta la echilibrarea necesarului de minerale din organism. Calmeaza sistemul nervos. Cu atatea proprietati magice nici nu-i de mirare ca violetul este o culoare „roiala”, pe care o purtau regii si reginele. Stiau ei ce stiau! :) Si asta fara studii stiintifice si microscoape si epubrete :)
Ametistul este cristalul cu cea mai mare afinitate pentru aceasta chakra. Se pot folosi si cuartul fumuriu sau cuartul transparent. Se recomanda folosirea cristalelor ascutite.
Uleiurile esentiale cele mai potrivite sunt: trandafir, tamaie, mir, santal si lavanda.
Glanda acestei chakre este epifiza, denumita si glanda pineala.
Empatia si compasiunea sunt "simturile" acestei chakre.
Elementul este energia cosmica.
Semnele astrologice care guverneaza chakra coroanei sunt Capricorn si Pesti. Capricornul guverneaza viziunea interioara si focusul iar Pestii guverneaza dizolvarea limitelor, unitatea si devotiunea.

Aceasta chakra ne permite sa vedem divinitatea in fiecare fiinta pe care o intalnim. Chiar si in aceia care par a ne fi dusmani. Aici isi are sediul sentimentul ca suntem separati de Dumnezeu, dar tot aici isi poate gasi si vindecarea. Tot la acest nivel se regasesc si conceptele de Rai si Iad si felul in care il percepi pe Dumnezeu. In chakra a 7-a se afla potentialul experimentarii Uniunii cu tot ceea ce exista si intelegerea faptului ca we are all one, we are all connected si ca nu exista separare.

Cand  aceasta chakra se deschide, avem capacitatea sa vedem polaritatile dar sa percepem realitatea dincolo de aceste polaritati (bine/rau, corect/gresit...), sa vedem potentialul a tot ceea ce exista si sa percepem, sa simtim acel intuneric (campul posibilitatilor infinite) din care se naste realitatea. De aceea, e posibil, pe masura ce aceasta chakra se deschide tot mai mult, sa avem de-a face tot felul de paradoxuri. E important ca in acest proces, sa renuntam la judecati si la vechile mentalitati bazate pe concepte precum intuneric si lumina, bine si rau, masculin si feminin, normal si anormal, acceptabil si inaceptabil si sa ne bazam mai mult pe intelepciunea interioara. Sa ne lasam ghidati de propria intuitie.

Tot de chakra coroanei tine si cat esti de deschis la idei si concepte noi.
Cum tratezi oamenii din jurul tau si cum esti tratat este un indicator bun pentru cat de echilibrata iti este chakra coroanei. Te simti separat de oamenii din jur? Exista oameni pe care-i percepi ca fiind buni si pe altii ca fiind mai putin buni? Exista oameni pe care-i judeci, oameni care-ti par a fi dusmani, te temi ca exista oameni care ar putea sa-ti faca rau, oameni in care n-ar trebui sa ai incredere? Te temi ca exista pericole in afara ta si e nevoie sa te protejezi? Simti ca viata nu-i sigura si esti intr-o continua lupta cu ceea ce ti se intampla? Te simti neputincios in fata experientelor din viata ta? Astea sunt toate indicatoare a faptului ca te simti separat de Dumnezeu si nu ai incredere ca tu si tot ceea ce exista sunteti parte a aceluiasi intreg, a aceleiasi fiinte. Aminteste-ti ca esti parte din divinitate si tot ceea ce se intampla face parte din calea ta. It’s all part of the plan! Toate experientele si toti oamenii din viata ta sunt exact cei care trebuie sa fie! Esti exact in locul potrivit si in situatia potrivita in fiecare moment!

Experientele in care simtim o prezenta puternica, tin si ele de cea de-a 7-a chakra. Ai simtit vreodata prezenta unei forte nevazute, prezenta ingerilor, prezenta unei persoane dragi care a murit? Ai primit vreodata ajutor divin, ai fost salvat miraculos de la moarte sau dintr-o situatie riscanta? Simti vreodata ca rugaciunile tale sunt auzite si ti se raspunde? Crezi in astfel de experiente, in minuni? Credinta este un atribut al celei de-a 7-a chakra."Crede si nu cerceta", acel sentiment ca stii, ca poti sa ai incredere, desi nu ai nici o dovada rationala si nici nu simti nevoia sa-ti explici de ce.

La fel cum prima chakra este conexiunea noastra cu Mama Pamant, chakra coroanei este conexiunea cu Tatal Cer. In acelasi fel, prima chakra reflecta relatia noastra cu mama fizica si ultima chakra reflecta relatia cu tatal. Daca in copilarie, nu ai fost hranit de mama ta (cu iubire, afectiune, atentie..etc) si intre voi nu s-a creat acea legatura autentica de iubire, te poti simti dezradacinat, poate chiar deconectat de la propria viata si poti avea o perspectiva negativa asupra banilor, ideii de casa, familie si siguranta. Daca nu exista o legatura puternica cu tatal nostru fizic, ne putem simti separati de dumnezeu si de ceilalti oameni. Asadar, pentru o viata mai buna, putem lucra fie pe relatiile cu parintii nostri, fie pe deschiderea si echilibrarea chakrelor :) Si pe multe alte cai!

Acum ca am ajuns la ultima chakra, ar fi potrivit sa aflam cat de important este sa evoluam treptat, trecand prin toate cele 7 chakre, incepand de la chakra radacina inspre cele mai "inalte". Chakra coroanei este portalul prin care putem "downloada" informatii din dimensiunile superioare. Cu cat putem downloada mai multa informatie, cu atat avem nevoie sa fim mai impamantati si ancorati in lumea fizica. Putem face o paralela cu un calculator: cu cat vrem sa procesam mai multa informatie, cu atat avem nevoie de un procesor mai performant si un hard mai incapator. Altfel, e posibil ca sistemul sa nu faca fata si sa se blocheze. 

La fel si noi, daca nu avem un corp fizic echilibrat, nu suntem impamantati, nu lucram la traumele copilului interior care se gasesc in chakra a doua, daca nu ne imprietenim cu energia sexuala, daca nu stim cine suntem si nu ne asumam puterea personala (chakra 3) nu suntem conectati cu inima si nu stim sa exprimam toate astea, deschiderea centrilor energetici superiori poate crea dezechilibre care duc la experiente greu de tinut sub control. Mintea este o arma foarte puternica care se poate intoarce oricand impotriva noastra, daca nu avem dezvoltate instrumentele necesare ca s-o putem integra si folosi pentru binele nostru. Pentru o viata armonioasa avem nevoie sa lucram la toate aspectele si toate planurile in care existam (fizic, emotional, energetic, mental, spiritual) si e bine sa pornim de jos in sus, de la concret la abstract, de la manifestat la nemanifestat, de la vazut la nevazut.


Daca privesti in ansamblu viata unui om, e interesant cum calatoreste efectiv prin toate cele 7 chakre. Se naste, iesind (la propriu) din prima chakra. Apoi trece prin copilarie (a doua chakra fiind sediul copilului interior), apoi se contureaza ego-ul (chakra 3)...si tot asa se dezvolta si trece prin toate etapele, pana la varsta la care (cel putin teoretic) devine batran si intelept si intelege tot mai multe, avand o viziune tot mai complexa si cuprinzatoare asupra existentei.

Operele de arta impresionante si revelatiile tin tot de chakra coroanei. A lasa divinitatea sa se exprime liber prin tine. Pe aici coboara inspiratia divina, harul. Informatiile primite prin chanelling. Talentele si darurile noastre pe care le avem de exprimat in aceasta viata. Lucrurile pe care stii sa le faci pur si simplu si iti ies atat de bine, desi nu simti ca depui vreun mare efort sa le faci. Acele lucruri care te uimesc pana si pe tine. Acele lucruri care nici nu stii de unde au venit :) O mare provocare a acestei chakre este a avea incredere in aceste daruri si a le lasa sa se exprime prin tine fara a tine seama de judecatile celorlalti. Tu cat de liber lasi aceste daruri sa se exprime? Cat de mult te influenteaza ce cred altii despre darurile tale si despre felul in care le pui in folosul celorlalti? Aceastea pot fi subiecte sensibile pentru multi dintre noi, dar odata ce-ti gasesti calea si incepi sa ai incredere in ceea ce ai primit, multe usi ti se vor deschide si multe resurse vor incepe sa curga in ajutorul tau.

Cand aceasta chakra este inchisa sau dezechilibrata, putem experimenta: depresie, un sentiment intens de anxietate si ingrijorare, limitare, tumori cerebrale, minte nelinistita si neclara, presiune craniana, dureri de cap, migrene, tulburari mentale, schizofrenie, probleme cu scalpul, tulburari de somn, teama de religie si spiritualitate, frustrare si energie blocata, nefericire, teama de lucruri care nu pot fi intelese.

Cand aceasta chakra este deschisa, esti conectat cu cel mai inalt potential al tau, iti poti vedea si aprecia unicitatea si adevarata natura, te simti una cu Universul si cu tot ceea ce exista, ai un sentiment de incredere in viata, stii cine esti si de ce ai venit aici, te simti implinit de ceea ce faci si de mai ales de ceea ce esti. Ai o alta perspectiva asupra vietii. Te vezi pe tine insuti si tot ceea ce exista prin ochii Sinelui, din perspectiva divinitatii. Simti iubirea neconditionata. Esti mereu in contact si te simti sustinut de Sinele tau, de Dumnezeu, de ingeri sau alte fiinte care sunt alaturi de tine. Primesti ajutor divin de cate ori ai nevoie. Ne simtim "neatinsi" de ceea ce se intampla in exterior. Desi putem experimenta lumea fizica, suntem mereu in contact cu ceea ce ramane neschimbat in interiorul nostru. Suntem mereu in starea de acceptare si credinta deplina. Ne lasam in voia vietii stiind ca totul este bine. Traim in abandon complet fata de momentul prezent, contopiti in Unitate cu Fiinta.

Haideti sa vedem ce putem face sa deschidem aceasta chakra si sa ne eliberam de teama si sentimentul de separare!

Un exercitiu bun pentru a te conecta si a deschide aceasta chakra este sa-ti pui intrebarea: Unde este sufletul meu? Pot sa-mi simt sufletul? Apoi stai tacut cateva minute, respira adanc si asteapta. Incearca sa afli daca sufletul tau este in interiorul tau sau te inconjoara ca o prezenta. Si daca este in interior, unde este localizat? Cum se simte aceasta prezenta? Poti s-o simti ca o atingere, ca o energie, ca un vanticel rece, ca o caldura? Sau poate atentia iti este atrasa spre propria respiratie. Simti ca lipseste ceva? Simti ca exista un gol in fiinta ta ca si cum o parte din sufletul tau lipseste? Te simti rece pe interior sau te simti plin de caldura si duiosie ca si cum o prezenta iubitoare te hraneste cu tot ceea ce ai nevoie? Te simti viu pe interior sau mai degraba mort? Simti amaraciune sau simti bucurie cand pui aceasta intrebare? Nu exista raspuns corect sau gresit, nici macar nu-i nevoie sa afli vreun raspuns, doar intreaba-te si lasa experienta sa se desfasoare.

Daca simti amaraciune, te simti gol in interior sau nu simti nimic e posibil ca chakra ta sa fie inchisa. Roaga ingerii sa te ajute sa te conectezi cu divinitatea si pune-ti intentia ca chakra coroanei sa inceapa sa se deschida intr-un ritm benefic si potrivit pentru tine. Repeta exercitiul ori de cate ori simti nevoia.

Alte exercitii benefice:
- statul in cap :)
- masajul cranian
- cristalele si aromaterapia
- crown pulling – un exercitiu super simplu pe care-l gasiti exemplificat si in filmuletul de mai jos

- rotiri de cap – sunt foarte bune si pentru Ajna
- invartitele! :) mai tineti minte cum ne invarteam cand eram mici? Eu una, ma bagam in perdea si ma invarteam si ma invarteam, pana perdeaua se infasura de tot si iesea de pe mine. I should try that again some times ;)
- sa te retragi intr-un sanctuar – un loc unde simti ca te poti conecta cu divinitatea – locul asta poate fi natura, poate fi un mic altar pe care ti l-ai facut un camera ta, poate fi biserica, poate fi la chiuveta cand speli vasele...poate fi oriunde simti ca esti linistit si te poti retrage in interior, pentru o (re)intalnire cu sufletul tau.
- rugaciunea
- meditatia
- postul negru este „alimentul” celei de-a saptea chakra – ideal ar fi sa ne facem un obicei sa postim o zi pe luna, ca o practica regulata
- terapia cu ape florale – spre exemplu Terapia Bach – apele florale au un efect vindecator din foarte multe puncte de vedere. Florile, dintre toate partile plantelor, au cea mai inalta vibratie. Apele florale pot facilita meditatia, ajutandu-ne sa ne conectam mai usor la taramurile „inalte” :)
- exercitii de respiratie pranayama – se pare s-au obtinut rezultate remarcabile cu aceste exercitii, combinate cu thai yoga, in diferite tulburari psihice (care tin de asemenea de chakrele superioare – 6 si 7).
- mantra "Aum"


Cam atat despre chakra a saptea :)
Pentru mine, toata seria asta despre chakre, a fost o calatorie taaare speciala! Calatorie despre care habar n-aveam ca va fi cand m-am apucat sa scriu despre chakre. A fost mult mai lunga decat ma asteptam. Parca fiecare chakra a avut nevoie de timp, de studiu, de integrare, de recunoastere, de rabdare. La cate una am stat cateva luni. Unele au avut nevoie de mai mult timp, altele de mai putin. In timp ce scriam despre fiecare, ma conectam cu acele parti din mine care aveau nevoie de vindecare. Si intr-un fel, multe experiente si lectii din viata mea, din acel moment, aveau legatura cu chakra pe care o studiam :)

Ce sa mai...a fost frumos si de folos... si mai urmeaza :) Urmeaza un articol despre cum sa armonizam toate cele 7 chakre! See u soon! :)

Coboara-ti atentia in corp

Pentru oameni cu job-uri stresante, in situatii solicitante, pentru oameni furati de ganduri, de stresuri...pentru oameni in general :)