Tips from za garden. Episodul 1: rosiile

Astazi am chef sa incep un rezumat tomnatic, din gradinaaa :) O sa va spun cam ce am concluzionat pana acum vis-a-vis de semanat, plantat, recoltat si luat seminte.
In episodul de azi o sa vorbim despre rosiiii :)
Mai intai trebuie sa va spun ca gradina din anul asta nici nu era in plan. Gandul sa ne mutam la tara a inceput sa ia proportii prin martie, in aprilie ne-am mutat de proba cu gandul ca nu facem nimic timp de doua saptamani, doar stam si vedem cum e la Ileni. Si tot in aprilie ne-am trezit cu sape, harlete si lopeti facand la straturi inaltate si pline de fan :) Nici prin cap nu ne-ar fi trecut in februarie ca ne vom muta la tara!! Si nici atat ca vom avea in vara asta our very first garden!! A fost primul an, am avut multe de invatat, a fost super exciting, a fost si mult de munca dar am facut-o cu entuziasmul incepatorului si a meritat!
Gata, acum sa va zic despre legume :)
Concluzia generala ar fi ca e bine ca plantele sa fie cat mai aerisite. bineinteles ca atunci cand semeni pentru prima data de capu' tau si cand vezi ditai stratu gol, iti vine sa le pui cat mai inghesuite, ca sa incapa multe, multeee si in plus, ti se pare ca e loc berechet. Si unde mai pui ca habar n-ai cum arata planta care va iesi din samanta si cat de mult loc o sa ocupe :)) Asa ca, daca aveti timpul necesar, va recomand sa studiati cam cat loc necesita fiecare planta si mai bine sa le puneti mai aerisite decat prea inghesuite. Plantele inghesuite se imbolnavesc mai usor si sunt mai putin productive.
In particular am hotarat ca:
Rosiile:

Dupa ploile de la sfarsitul lui iulie si inceputul lui august care au tinut doua saptamani, rosiile noastre s-au cam manat. Din fericire nu suntem fani ai "shtropitului" asa ca le-am lasat in voia Domnului. O parte din fructe s-au stricat dar s-au copt suficiente pentru mancare si din samanta pe care am luat-o de la cele sanatoase vom creste la anul rosii si mai rezistente. Din punctul nostru de vedere stropirea plantelor contra manei le face si mai vulnerabile si dependende de interventia omului. Pentru la anu' o sa studiez mai mult despre stropirea lor cu macerate de plante sau alte metode naturale.
Concluziile vis-a-vis de rosii ar fi:
- e mai bine ca rosiile sa fie legate. Am lasat cateva fire pe jos ca sa vedem diferenta si la unele s-au manat frunzele pentru ca au stat pe pamantul umed atata vreme si la celelalte s-au manat fructele care atarnau pe pamant.

- folositi niste pari seriosi la legatul rosiilor, eu am folosit ce aveam prin sura adica niste paruleti cam vechi si subrezi. Rosiile se fac foarte grele cand se umplu de fructe si daca parii nu sunt rezistenti se rup sau se apleaca. dupa ploile abundente si din cauza ca pamantul era foarte afanat in straturile inaltate, parii mei s-au cam lasat intr-o rana. Asa ca recomandarea mea ar fi: pari musculosi si bine infipti! Din cand in cand, mai dati cate o tura prin gradina, mai ales dupa ploi si mai impingeti de ei in jos.
- e bine ca firele de rosii sa fie aerisite. Sa aiba cat mai mult loc in jurul lor ca sa se dezvolte. nu va lasati pacaliti de rasadul de rosii care pare mic, cand se fac mari, rosiile au nevoie de aproximativ 20-30 de cm in jurul lor. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Pentru optimizarea spatiului le puteti inconjura cu ceapa, morcovi sau alte plante care nu au nevoie de atat de mult spatiu in inaltime.
- plantele pe care nu le-am copilit chiar asa des si agresiv au rezistat mai bine la mana
- rosiile afectate partial de mana sunt foarte bune. Poti folosi 70-80-90% din fruct. In poza de mai jos e o ladita plina cu rosii delicioase din care, daca le cureti de partea stricata, poti face salata sau bulion :)

- pentru noi doi erau arhisuficiente 15-20 de fire de rosii. Mai ales ca noi nu prea consumam bulion si rosiile ar fi fost de mancare. S-au copt cam toate odata si nu ai ce face cu ele. Rosiile sunt cele mai pretentioase din toata gradina, trebuiesc legate si copilite destul de des asa ca nu are rost sa ne spetim degeaba in gradina ca apoi sa nu mai stim ce sa facem cu fructele.
- aici la ileni, nu este un loc foarte benefic pentru rosii, pentru ca au inceput sa se coaca mai serios de-abia dupa 15 august. Si asta in conditiile in care le-am pus devreme. Ale mamei mele, din acelasi rasad, au inceput sa se coaca inainte de 1 august si este doar la 20 de km mai departe de munte. Dar totusi, se pare ca aici e mai rece clima. Poti cultiva rosii pentru tine, pentru bulion, dar nu merita sa cultivi cantitati mai mari.
- pentru seminte am ales cateva rosii frumose si sanatoase. e important sa fie bine coapte. rosiile pot fi culese si mai necoapte si se coc in cateva zile stand in farfurie dar cele pentru samanta trebuie sa fie bine coapte cand le culegi. le rupi sau le tai in doua, le scoti samanta si o pui intr-o farfurie adanca. le clatesti bine, le scurgi printr-o sita si le pui la uscat pe o farfurie intinsa. amesteci o data la cateva ore ca sa nu se lipeasca de farfurie. Cand sunt bine uscate le pui la pastrare intr-un plic de hartie. scrie pe plic ce sunt ca sa nu le incurci dup-aia.

Si concluzia finala despre rosii: rosiile mele mostenite de la bunici sunt cele mai tari!!! "Inima de bou" rocks! Sunt delicioase, cremoase, duuuulci si nu se compara cu nici un alt fel de rosie pe care am mancat-o pana acum. Sunt mai pretentioase, mai delicate dar merita efortul! I looove them!
Si nu in ultimul rand ar fi faptul ca plantele (ca si toate celelalte fiinte) sunt sensibile la emotiile si gandurile noastre. Cand te duci in gradina, relaxeaza-te, nu-ti fa griji (asa cum am facut eu :P). Cred ca unul din motivele pentru care rosiile s-au manat a fost si vesnica mea purtare de grija! Ma duceam in fiecare zi si le analizam si le studiam sa nu cumva sa se maneze. Am purtat cu mine un sentiment de ingrijorare si tensiune de cate ori le vedeam un pic pleostite sau cu vreo frunza ofilita. Intr-un final apoteotic am hotarat ca nu merita stresul. Daca vor sa se maneze asta e, nu ma pot lupta cu natura. Am hotarat sa fiu happy orice s-ar intampla! Si am fost! Si sunt! Si cred ca la anul o sa pot fi mult mai relaxata vis-a-vis de rosii. Toate celelalte legume s-au facut de minune! Sunt frumoase, sanatoase, roditoare. Gradinaritul e mult mai simplu decat pare. Plantele cresc singure, ploaia le uda, vantul le mangaie, soarele le da energie si tu trebuie doar sa te bucuri observand acest dar minunat.

Plantele stiu sa-si poarte singure de grija si cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa ai incredere in ele. Natura stie cel mai bine ce-i de facut in gradina. Ca doar face asta de milioane de ani :) Tu doar relaxeaza-te si bucura-te de gradinarit!

Zilele Cetatii

Weekendul asta care-a trecut au fost zilele Fagarasului si tot orasul cu mic cu mare s-a strans la concerte, targ de produse traditionale, jocuri si concursuri, spectacole, terase cu mici, carnati si alte carneturi, tiribombe pentru copii si cate si mai cate. S-au implinit 720 de ani de la prima atestare oficiala a Fagarasului asa ca cetatea a fost plina ochi de vizitatori si negustori :) Mi-a placut mult evenimentul, atmosfera, concertele si produsele! N-am facut nicio poza acolo asa ca o sa va arat poze cu achizitiile facute. M-a fermecat o bluza de tarancuta, alba cu broderie rosie asa ca mi-am luat-o :) Imi place mult de tot broderia cu flori si faptul ca este o ie noua facuta dupa modelul celor traditionale. E dintr-un material mai aerat, nu asa batut ca ala traditional tesut la razboi. Avem si noi niste ii ramase mostenire din mosi stramosi dar au prins un miros ciudat, unele s-au mai patat, altele sunt roase de molii. Asa ca e bine ca inca mai sunt oameni care fac asa ceva. Parca ca ma inspira si pe mine sa ma apuc de brodat :)

Nu-i asa ca ma prinde? :P

Si pentru ca, dupa ce vom termina bucataria as vrea sa ne luam niste farfurii de lut de la Horezu, mi-am luat una de la targ ca sa ma zgaiesc la ea pana vom avea mai multe :P

Fiinta minunata care esti TU

Tot citind si invatand despre iubirea de sine, credeam ca stau destul de bine la capitolul asta. Credeam ca ma apreciez suficient si ca sunt in plin proces de dezvoltare a aprecierii mele.

Dar in ultima vreme, tot citind si rascitind cartea lui Louise Hay „Poti sa-ti vindeci viata”,
m-am intrebat din tot sufletul, oare eu cat de mult ma apreciez de fapt? Cat ma pretuiesc si cat ma iubesc? Si am cautat in mine semne ale acestei preturi. Am cautat in trecutul meu momente de bucurie, de multumire de sine, momente de iubire. Am constatat cu tristete ca nu gasesc mai nimic. Am vazut atunci mai clar ca iubirea de sine, la fel ca orice alta iubire, nu e doar un concept, sau o idee. Aprecierea la fel, nu este doar un „BRAVO” mecanic, pe care-l spui cand vine copilul acasa cu nota zece. Pretuirea adevarata nu este doar o evaluare a aptitudinilor, ca aia care ti se face la serviciu din cand in cand. M-am intrebat sincer cat de mult ma apreciez si n-am gasit in mine decat cuvinte, idei sau raspunsuri mecanice. N-am gasit niciun sentiment. Poate ca nu era un moment potrivit, poate ca inima mea era blocata. Poate ca mintea mea era incetosata. Cu siguranta exista scuze, dar am simtit ca un junghi raceala care suiera in inima, in locul iubirii de sine. Am simtit cu deznadejde ca sunt un copil abandonat, trist, neiubit si neinteles, vesnic certat si imbrancit de propriile ganduri.

Am incercat apoi sa ma conving cu mici semne ale preturii. Sa incep de undeva, de la ceva cat de mic. Am incercat sa ma joc de-a „Imi place de mine pentru ca:” Si m-am gandit ca sunt o persoana asa si pe dincolea si ca fac si dreg. Si am incercat sa vad de ce m-as putea pretui. Si mi-am spus si mi-am tot spus ca sunt o fiinta creata de univers, la fel de perfecta ca universul insusi. Si intr-un final, am recunoscut, pentru prima data, ca nu simt nimic fata de mine. Ca intr-o poveste nefericita de iubire. Imi vad valoarea, pot face liste cu talentele si calitatile mele, stiu de ce as putea fi pretuita, dar nu simt nimic fata de toate astea.

Si atunci mi-am dat seama ca nu am inteles iubirea de sine asa cum trebuie. Stiu cum e sa iubesti. Imi iubesc mama, tatal, fratele, il iubesc din tot sufletul pe Luci. Si e simplu de vazut ca a iubi si a face liste cu calitati nu au nimic de-a face una cu alta. Dar pana acum, iaca, nu m-a dus capul sa vad asta. N-am inteles ca a te iubi pe sine seamana bine cu a iubi pe altcineva. Nu-i nimic Doamne, bine ca m-am luminat in ceasu’ de pe urma :)
Daca vrei sa afli cat de mult tii la tine uita-te cum iubesti pe altii. Si vezi apoi daca simti la fel si fata de tine.

Cand ma gandesc la luci mi se umple inima de bucurie. Atunci cand ma gandesc cu drag la luci ii vad toate calitatile. Atunci cand iubesc nu judec. Atunci cand simt iubire vad potentialul maxim al fiecaruia. Atunci cand iubesc trec cu vederea si sunt indulgenta. Iubirea iti face inima sa cante! Eu nu am simtit NICIODATA asta cand m-am gandit la MINE! Cred ca in adancul meu consideram ca asta ar fi cel putin ciudat. Credeam ca asta ar putea fi o dovada de vanitate. Credeam ca iubirea de sine seamana mai mult cu lauda de sine. Nu intelegeam ca a te iubi pe tine insuti chiar inseamna a fi INDRAGOSTIT de tine si de tot ceea ce esti. Si eu eram far, far away de toate astea. Relatia mea cu mine este una distanta, este una calculata, goala, trista. M-am simtit atunci tradata si deznadajduita. M-am simtit singura. Dar din deznadejdea mea a luat nastere o dorinta. Dorinta arzatoare de a ma cunoaste, de stii cine sunt si de a-mi simti valoarea si puterea. Mi-am dorit din toata inima sa ma iubesc. Si am intuit cat de frumoasa imi va fi viata atunci cand ma voi iubi cu adevarat. Si m-am rugat cum nu m-am mai rugat de cand eram mica: „Doamne! Vreau sa-mi cunosc valoarea si puterea! Vreau sa ma simt atat de importanta si de valoroasa pe cat m-ai facut! Te rog doamne ajuta-ma sa vad cine sunt si atunci o sa ma iubesc cu adevarat!”

N-au trecut decat cateva zile de atunci si azi am primit un dar minunat. Prima farama de iubire. O clipa de apreciere. Un moment in care am simtit ca sunt valoroasa. Mi-am simtit bunatatea si am simtit cum inima mi se umple de drag pentru mine, pentru fiinta minunata care sunt EU.

Recomandari

Pentru ca tot am promis sa fiu mai sharing cu lucrurile frumoase pe care le descopar, astazi, am sa va recomand un film, un documentar si o tehnica.
Prima recomandare, e o comedie faina, revigoranta. Stiu ca gusturile nu se discuta dar ce pot sa va spun este ca eu am ras pe saturate :)

A doua recomandare e un documentar in stilul The Secret. Se numeste "The Opus" si are subtitrare in limba romana.

Si ultima recomandare [pe ziua de azi :)] este o tehnica de indreptare si armonizare a tinutei corporale. Se numeste Alexander Tehnique si gasiti mai multe informatii in filmuletele de pe youtube. In filmul pe care l-am postat eu, ne prezinta un nene, o metoda simpla: 15 minute/zi de stat intins pe spate, prin care ne putem indrepta spatele.

Enjoooy!
Va pup! Va iubesc! Si suntem minunati!

Beautiful :)